Lucrarea de mângâiere

Devoțional zilnic

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! (Matei 5:4)

Urmărește versiunea video aici.

Domnul lucrează prin instrumente omenești și El a încredințat urmașilor Săi datoria de a sluji celor descurajați și întristați. Pretutindeni în jurul nostru sunt persoane ale căror inimi trebuie întărite, care au nevoie de razele Soarelui Neprihănirii. Domnul privește la cei pe care El i-a mângâiat și binecuvântat pentru ca ei, la rândul lor, să lumineze pe cei ce se află în întuneric și să-i încurajeze pe cei abătuți. Cei care au primit lumină, pace și bucurie nu trebuie să treacă pe lângă cei ce plâng, ci trebuie să se apropie de ei, simțind împreună cu ei și ajutându-i să Îl descopere pe Mântuitorul, care le poate ierta păcatele, și pe Dumnezeul îndurător.

Domnul Hristos a purtat suferințele noastre și necazurile noastre le-a luat asupra Lui, și El va da bucurie și mulțumire acelora care plâng. Vrei tu, fratele meu, și tu, sora mea, care ai avut parte de necazuri pe pământ, să slujești Domnului Hristos ajutându-i pe aceia care au nevoie de ajutorul tău?

Cei care Îl iubesc pe Domnul Isus vor avea gândul lui Hristos și îi vor mângâia pe toți aceia care plâng; cei care sunt săraci, ispitiți, descurajați vor fi ajutați să umble în lumina crucii, și nu în umbră sau în întuneric.

Domnul Isus a încredințat poporului Său lucrarea specială de alinare a tuturor acelora care plâng. Domnul Hristos lucrează pentru această categorie de oameni și face apel la ființele umane să devină instrumente în a aduce lumină și speranță celor care plâng pentru că trec prin situații sumbre. (…)

Focul cuptorului este posibil să ardă asupra slujitorilor lui Dumnezeu, însă scopul acestui lucru este curățirea lor de orice zgură, și nu nimicirea lor.

Noi Îl onorăm pe Dumnezeu punându-ne încrederea în El atunci când totul pare întunecos și amenințător. Fie ca toți cei întristați să privească la El, să vorbească despre puterea Sa și să cânte îndurarea Sa.

Asupra tuturor acelora care plâng este pronunțată o binecuvântare. Dacă nu ar fi fost oameni care să plângă în lumea noastră, Domnul Hristos nu ar fi putut descoperi caracterul părintesc al lui Dumnezeu. Cei întristați din cauza simțământului de păcătoșenie trebuie să cunoască binecuvântarea iertării și să aibă parte de ștergerea păcatelor lor. Dacă nu ar fi fost nimeni care să plângă, caracterul îndestulător al ispășirii pentru păcat a Domnului Hristos nu ar fi fost înțeles. – Signs of the Times, 8 august 1895

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit