Lucrarea lui Dumnezeu în viețile noastre

Devoțional de seară 24 octombrie 2019

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari. – Luca 16:10

M-am dus să fac cumpărături pentru mine şi fiica mea pentru că ziua ei de naştere era în următoarea săptămână. Am cumpărat ce am avut nevoie şi am mers acasă. Unul din lucrurile pe care le-am cumpărat a fost o pereche de sandale cu tocuri. Cu toate că mă simţeam inconfortabil din cauza tocurilor prea mari, le-am cumpărat oricum.

Pentru tot restul serii, eram neliniştită din cauza acelei achiziţii. M-am trezit a doua zi de dimineaţă mustrată de gândul că trebuie să returnez sandalele.

Întoarsă la magazin, cei doi vânzători au citit cu atenţie bonul de casă pe care mi-l dăduseră, examinând şi potrivind preţul fiecărui lucru cu codul fiecărui lucru pe care l-am cumpărat. Sandalele nu apăreau pe bon! Apoi, o doamnă, care am presupus că era şefa vânzătorilor sau managerul, a întrebat dacă am cumva un alt bon. Am răspuns repede: „Cred că da, dar nu îl am cu mine. Este acasă.”

„Fără bonul original”, îmi explica ea, „vă putem restitui doar şaptezeci şi cinci la sută din preţul sandalelor. Totuşi, dacă ne puteţi aduce bonul original, noi putem restitui sută la sută din preţul lor. Nu aţi vrea să ne aduceţi bonul original?”

Le-am mulţumit, apoi m-am întors acasă. Ceea ce credeam că erau bonuri, de fapt, erau toate cupoanele pe care le puteam folosi la cumpărăturile viitoare. Aceasta a arătat că nu am mai fost la cumpărături de ceva vreme. Mi-am luat timp ca să calculez toate cumpărăturile mele. Totalul a ajuns la aceeaşi sumă care mi-a fost retrasă de pe cârdul de credit. Făcând acele calcule, am făcut o descoperire uimitoare. Sandalele pe care am crezut că le-am cumpărat pentru fiica mea au fost puse în plasă, dar nu au fost încasate din contul meu! Nu am plătit pentru ele, aşa că nu îmi aparţineau.

În următoarea zi, m-am întors la magazin ca să returnez perechea de sandale pentru a doua oară. Când a văzut managerul că nu am profitat de greşeala lor, a fost foarte recunoscătoare. „Niciodată, a spus uitându-se la colegii ei, „nu am avut un client care să facă aşa ceva. Vă mulţumesc mult pentru sinceritatea dumneavoastră!” În timp ce mergeam spre casă, îi mulţumeam marelui Dumnezeu pentru căile pe care lucrează în vieţile noastre. Nu mai aveam sandalele pe care nu le-am dorit, dar am avut ocazia să îl mărturisesc pe El.


Charity I. Ekeke

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro