Devoțional zilnic

Lucrătorii

Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. (Matei 20:1-2; citește și versetele 3-16)

Domnul Hristos i-a învățat pe oameni prin intermediul ilustrațiilor și al simbolurilor. Într-o ocazie a rostit o parabolă despre angajarea unor lucrători, pentru a arăta felul în care procedează Dumnezeu cu cei care se consacră în slujba Sa.

În Iudeea era obiceiul ca oamenii să stea în piață și să aștepte ca cineva să vină să-i angajeze la lucru; în Europa, acest lucru încă se practică. Cei care aveau nevoie de ajutor la muncă se duceau în piață ca să găsească oameni pe care să-i tocmească. Omul din parabolă este prezentat ca ducându-se la diverse ore pentru a-și angaja lucrători. Cei pe care i-a angajat la primele ore au negociat cu el că vor lucra pentru o anumită sumă, în timp ce aceia pe care i-a angajat mai târziu au lăsat cu totul pe seama gospodarului suma pe care urma să le-o dea.

„Seara, stăpânul viei a spus ispravnicului său: «Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.» Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat fiecare câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu fiecare.”

Lecția despre acești lucrători are legătură cu întrebarea care stârnise dispute între ucenici pe drum – cine avea să fie mai mare în Împărăția cerurilor. Răscumpărătorul lumii a prevăzut pericolul care avea să amenințe biserica Sa și s-a gândit să-Și facă poporul să înțeleagă care este poziția lor; căci această parabolă nu a fost decât o continuare a lecției date atunci când Petru a întrebat: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

Noi trebuie să ne bizuim cu toată încrederea pe Dumnezeu, să ne lăsăm inimile să-și găsească odihna în El, fără să ne facem probleme în ce privește răsplata pe care o vom primi. (…)

Domnul Isus dorește ca cei ce se angajează în serviciul Său să nu tânjească după răsplată și nici să aibă simțământul că trebuie să fie recompensați pentru tot ceea ce fac. Domnul măsoară spiritul în care se face un lucru și dă răsplata în funcție de acesta, iar o atitudine iubitoare, sinceră și umilă asemenea unui copil va face ca lucrul făcut să aibă valoare în ochii Săi. – Review and Herald, 3 iulie 1894