Lucrătorii

Devoțional zilnic 11 aprilie 2019

Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi și i-a trimis la vie. (Matei 20:1-2; citește și versetele 3-16)

Domnul Hristos i-a învățat pe oameni prin intermediul ilustrațiilor și al simbolurilor. Într-o ocazie a rostit o parabolă despre angajarea unor lucrători, pentru a arăta felul în care procedează Dumnezeu cu cei care se consacră în slujba Sa.

În Iudeea era obiceiul ca oamenii să stea în piață și să aștepte ca cineva să vină să-i angajeze la lucru; în Europa, acest lucru încă se practică. Cei care aveau nevoie de ajutor la muncă se duceau în piață ca să găsească oameni pe care să-i tocmească. Omul din parabolă este prezentat ca ducându-se la diverse ore pentru a-și angaja lucrători. Cei pe care i-a angajat la primele ore au negociat cu el că vor lucra pentru o anumită sumă, în timp ce aceia pe care i-a angajat mai târziu au lăsat cu totul pe seama gospodarului suma pe care urma să le-o dea.

„Seara, stăpânul viei a spus ispravnicului său: «Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.» Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat fiecare câte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu fiecare.”

Lecția despre acești lucrători are legătură cu întrebarea care stârnise dispute între ucenici pe drum – cine avea să fie mai mare în Împărăția cerurilor. Răscumpărătorul lumii a prevăzut pericolul care avea să amenințe biserica Sa și s-a gândit să-Și facă poporul să înțeleagă care este poziția lor; căci această parabolă nu a fost decât o continuare a lecției date atunci când Petru a întrebat: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

Noi trebuie să ne bizuim cu toată încrederea pe Dumnezeu, să ne lăsăm inimile să-și găsească odihna în El, fără să ne facem probleme în ce privește răsplata pe care o vom primi. (…)

Domnul Isus dorește ca cei ce se angajează în serviciul Său să nu tânjească după răsplată și nici să aibă simțământul că trebuie să fie recompensați pentru tot ceea ce fac. Domnul măsoară spiritul în care se face un lucru și dă răsplata în funcție de acesta, iar o atitudine iubitoare, sinceră și umilă asemenea unui copil va face ca lucrul făcut să aibă valoare în ochii Săi. – Review and Herald, 3 iulie 1894

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro