Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. – Ioan 12:46
Lumina este o formă de energie care călătoreşte în unde şi ne permite să vedem ceea ce vedem. Asta înseamnă că noi suntem total dependenţi de lumină pentru a descoperi lumea din jurul nostru şi pentru a explora cât putem din universul infinit. Tu poţi citi această carte datorită luminii care străluceşte pe paginile ei şi a ochilor tăi, care te ajută să vezi.
Ştim deja ce ştim despre dimensiunile universului datorită luminii stelelor care ajung până la noi şi a cunoştinţei noastre despre viteza luminii.
Până în secolul al XVII-lea se credea că lumina putea călători la orice distanţă instant şi că nu exista o „viteză a luminii”. Primele încercări de a o măsura au fost făcute de un om de ştiinţă olandez, Isaac Beeckman, şi de un astronom şi fizician italian, Galileo Galilei. Majoritatea măsurătorilor serioase au început cu astronomul danez Ole Romer (1644–1710) la Royal Observatory din Paris. Din observaţiile sale făcute asupra mişcările planetelor, Romer a estimat că lumina călătoreşte cu 220 000 km/s.
Pe 22 august 1676, el a anunţat câteva dintre descoperirile lui de bază la Royal Academy of Sciences din Paris. Studiile ulterioare întreprinse de alţi oameni de ştiinţă au ajutat la definirea unui număr mai precis. În 1983, a 17-a Conferinţă Generală a greutăţilor şi măsurătorilor a adoptat 299 792,458 km/s ca fiind valoarea vitezei luminii în vid.
Este remarcabil că Isus a spus despre Sine că este „Lumina lumii” (Ioan 8:12). El a explicat în continuare: „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12:46). Dacă fizic, întunericul înseamnă absenţa luminii, la fel şi întunericul spiritual înseamnă absenţa lui Isus din vieţile noastre. De aceea, când El vine în viaţa noastră, lumina străluceşte şi întunericul dispare.
În calitate de creştini, de la noi se aşteaptă nu doar să primim lumina lui Hristos, ci şi să o reflectăm ca o oglindă pentru ceilalţi. În Predica de pe Munte, Isus chiar a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. … Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:14-16).
Oamenii ar trebui să vadă lumina directă de la Hristos reflectată asupra noastră şi în noi, indicând calea cea bună care duce spre cer.