„Mă voi întoarce”

Devoțional zilnic

Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. – Ioan 14:3

Cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată a fost pregătirea pentru plecarea soţului meu în armată, în anul 2003. Faptul că sufletul meu pereche şi tovarăşul meu urma să se avânte în necunoscut era devastator pentru mine. Eu şi copiii rămâneam acasă.

Pentru prima dată în viaţă rămâneam singură. Rudele mele erau la mii de kilometri depărtare şi nu puteam să le cer să vină să stea cu mine. Aveau şi ei viaţa lor. Trebuia să mă descurc singură. Nu mă deranja să stau o săptămână fără soţul meu, se mai întâmplase şi înainte. Dar, de această dată, era altceva. Soţul meu urma să plece într-un loc în care nu prea putea să ia legătura cu mine. Îmi făceam griji pentru siguranţa şi bunăstarea lui.

Am încercat să ne pregătim mental pentru plecarea lui, asigurându-ne constant unul pe celălalt că urma să ne revedem. Am plătit toate facturile în avans, astfel încât singura mea grijă să fie binele copiilor. Casa mea părea acum un depozit. Era plină de provizii de hrană. Tot ce trebuia să mai fac era să cumpăr cele strict necesare în fiecare săptămână. Ne-am rugat în fiecare zi, căutând sfat şi călăuzire din partea lui Dumnezeu. Ştiam că Dumnezeu era singurul care putea hotărî dacă soţul meu trebuia să plece sau nu.

În cele din urmă, a sosit şi ziua pe care nu o aşteptam deloc. În timp ce mergeam spre autobuz, soţul meu mi-a şoptit blând la ureche: „Mă voi întoarce înainte să îţi dai seama!”

Zâmbind, l-am sărutat şi ne-am luat rămas bun. Nu îmi mai făceam griji. Aveam speranţa că Dumnezeu urma să îl aducă înapoi acasă, sănătos şi în siguranţă.

Când a fost pe acest pământ, Hristos le-a spus ucenicilor Lui că urma să plece să ne pregătească un loc mai bun (vezi Ioan 14:1-3). El a promis că Se va întoarce să ne ia acasă. L-am crezut pe soţul meu când mi-a promis că se va întoarce. Dacă pot avea încredere în soţul meu, care este un muritor de rând, cu siguranţă că îl pot crede pe Mântuitorul nostru când a spus că Se va întoarce.

Isus a promis: „Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3).

De-abia aştept să îl văd pe Domnul în toată slava Lui, întorcându-Se aşa cum a făgăduit!


Diantha Hall-Smith

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit