Mai multă îndurare!

Devoțional zilnic

Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. – Psalmii 103:10

„Mânia mea sfântă” era tot mai mare. La urma urmei, după tot ce făcusem pentru această persoană – mi-am sacrificat din timpul meu preţios, deşi nu eram obligată, apoi orele şi banii cheltuiţi, efortul depus pentru a o ajuta -, să fiu tratată atât de rău? Şi în public! Incredibil! De neacceptat! Trebuiau să existe consecinţe. Mi-am exprimat foarte clar dezamăgirea faţă de această persoană şi i-am spus ce simţeam. Desigur, aveam tot dreptul la o astfel de reacţie. Bineînţeles.

Sunt foarte recunoscătoare că Prietenul meu credincios, Duhul Sfânt, nu m-a lăsat să mă complac prea mult în indignarea mea sfântă. După puţin timp, am început să îmi pun întrebări în minte: Ce ai citit în această dimineaţă? Ce pasaj biblic ai memorat în ultimele săptămâni? Pe loc mi-a venit în minte întregul pasaj:

Domnul este îndurător şi milostiv,
îndelung răbdător şi bogat în bunătate. (…)
Nu ne face după păcatele noastre,
nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre,
ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El.
(Psalmii 103:8,10,11)

Această frumoasă descriere a lui Dumnezeu mă mişcă profund, în special când mă gândesc cât de departe sunt eu de acest ideal, din păcate. Aşa că Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să pot manifesta şi eu harul Său faţă de cei care au nevoie de acest dar preţios.

Acea zi în care mi-am exprimat „indignarea sfântă” era ocazia ideală de a arăta îndurare faţă de persoana care îmi greşise. Următoarea dată când m-am întâlnit cu ea, doar prin harul lui Dumnezeu mi-am cerut iertare pentru modul în care îi vorbisem. Răspunsul ei m-a mişcat din nou. Şi-a exprimat recunoştinţa şi uşurarea într-un mod cu totul neaşteptat pentru mine. Din nou am fost recunoscătoare pentru îndurarea lui Dumnezeu – care mă uimeşte de fiecare dată. Continui să mă rog pentru mai multă îndurare în viaţa mea.

Tată ceresc, Te rog să nu încetezi să lucrezi în viaţa meal Să fiu plină de îndurarea nemeritată pe care Tu o arăţi zilnic faţă de mine – şi să le-o ofer tuturor celor cu care intru în contact! Amin!


Belinda Solomon

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit