Mai presus de imaginație

Devoțional zilnic 12 octombrie 2019

Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” – 1 Corinteni 2:9

Cărarea din cunoscuta pădure arăta atât de diferit în întuneric. Torţele aprinse luminau cărarea şerpuită dintre copacii de toamnă. Lumini blânde iluminau diferite modele în ramuri şi formele pietrelor.

O fântână dansa în lacul mic. Un curcubeu de lumini se juca peste apa care curgea ca o cascadă, răsunând într-o simfonie de sunete. Lumina bătea spre păduri, accentuând diferiţi copaci, scoţându-i din întuneric. Razele de lumină evidenţiau forma cioturoasă a unui vechi stejar, iar razele fermecate sclipeau de-a lungul ramurilor. Flăcările se înălţau şi se stingeau deasupra apei, dansând după muzica ce îmbăia pădurea. Ne-am uitat la mestecenii subţiri care erau prinşi într-o „furtună de fulgere”, coaja lor argintie pâlpâind în noapte.

Eram plini de admiraţie. Aerul era perfect liniştit, iar seara de octombrie era surprinzător de blândă în Scoţia. Am încercat să facem fotografii şi filmări, dar nimic nu putea să capteze splendoarea acelei experienţe. Copii mici în maşinuţele lor, persoane cu dizabilităţi în scaunele lor cu rotile, tineri şi bătrâni, familii întregi – toţi au fost atinşi de minunea, pacea şi de bucuria nemărginită care umplea pădurea.

Pădurea Fermecată este o reprezentaţie de lumini, muzică, foc şi fântâni, creată de artişti şi compozitori iscusiţi. În fiecare an, spectacolul are o temă diferită şi echipa de creaţie experimentează cu muzica, lumina, efectele speciale şi fântâna coregrafică, reuşind să modeleze visurile lor într-o experienţă demnă de premii. Şi chiar dacă muzica şi luminile sunt incredibile, copacii creaţi de Dumnezeu, apa şi pădurile sunt vedetele spectacolului.

La sfârşitul serii, eu şi soţul meu ne-am ţinut de mână, în linişte şi plini de admiraţie. Ceva din noi voia să rămână acolo pentru totdeauna. Amândoi am avut acelaşi gând: Aceasta este o pregustare a cerului. Fiecare zi va fi umplută de o admiraţie de nedescris; în jurul fiecărui colţ, o nouă încântare. Fiecare moment va umple inimile noastre cu laudă pentru Dumnezeu, cel mai mare designer de creaţie.

Ce anume îţi umple inima cu admiraţie? Unde vei gusta cerul astăzi? Şi cum vei împărtăşi această experienţă cu cei pe care îi întâlneşti?


Karen Holford

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro