„Mama lui Dumnezeu”

Devoțional zilnice

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. – Matei 1:18

Dacă Maria, mama lui Isus, ar învia din morţi, cum crezi că ar reacţiona văzând toate lucrurile care s-au spus despre ea de-a lungul secolelor? În relatarea din evanghelii, vedem un înger care îi spune: „Bucură-te, tu, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28). Dar multe lucruri au fost adăugate de tradiţia creştină şi susţinute prin decizii ecleziastice.

Patru paşi majori au contribuit la înălţarea Mariei. Primul: ea a fost numită „mama lui Dumnezeu”. Al treilea Conciliu Ecumenic ţinut la Church of Mary din Efes, Anatolia a început pe 22 iunie 431 d.Hr. , unde adunarea prezentă a spus că Maria este „purtătoarea lui Dumnezeu” şi îi condamna pe cei care o considerau a fi doar „purtătoarea lui Hristos”. Al doilea pas: Biserica Catolică a accentuat puritatea perpetuă a Mariei. Al II-lea Conciliu de la Constantinopol (553) o numea „sfânta şi glorioasa Mamă a lui Dumnezeu şi mereu preacurata Maria”.

Un al treilea pas a fost dogma Imaculatei Concepţii a Mariei. Bula papală Ineffabilis Deus (1854) sugera că încă din primul moment al con-ceperii, binecuvântata Fecioară Maria „a fost păstrată imaculată de orice pată a păcatului original”. Iar ca un al patrulea pas, ea a fost recunoscută ca mediator al harului divin. Enciclica papală Iucunda Semper Expetatione spune astfel: „Refugiul pe care îl avem la Maria când venim în ru-găciune este datorită poziţiei pe care o ocupă continuu lângă tronul lui Dumnezeu, ca mediatoare a harului divin.” În plus, mai mulţi cardinali şi episcopi catolici au cerut Vaticanului recunoaşterea Mariei drept corăscumpărător şi comediator împreună cu Hristos.

Oricât de binecuvântată a fost Maria ca mamă a lui Isus, Biblia nu susţine aceste teorii bazate pe noţiunea de nemurire naturală a sufletului. Nicăieri în Noul Testament nu este venerată Maria ca mama lui Dumnezeu. Dacă nici chiar îngerii necăzuţi nu au acceptat închinarea (Apoc. 22:8-9), de ce ar fi acceptat ea, ca fiinţă umană? Lăudat fie Domnul că avem un singur „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Tim. 2:5). Chiar şi Petru spunea că „în nimeni altul nu este mântuire” în afară de Hristos, prin care putem fi mântuiţi (Fapte 4:12).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit