Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. – Matei 1:18
Dacă Maria, mama lui Isus, ar învia din morţi, cum crezi că ar reacţiona văzând toate lucrurile care s-au spus despre ea de-a lungul secolelor? În relatarea din evanghelii, vedem un înger care îi spune: „Bucură-te, tu, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28). Dar multe lucruri au fost adăugate de tradiţia creştină şi susţinute prin decizii ecleziastice.
Patru paşi majori au contribuit la înălţarea Mariei. Primul: ea a fost numită „mama lui Dumnezeu”. Al treilea Conciliu Ecumenic ţinut la Church of Mary din Efes, Anatolia a început pe 22 iunie 431 d.Hr. , unde adunarea prezentă a spus că Maria este „purtătoarea lui Dumnezeu” şi îi condamna pe cei care o considerau a fi doar „purtătoarea lui Hristos”. Al doilea pas: Biserica Catolică a accentuat puritatea perpetuă a Mariei. Al II-lea Conciliu de la Constantinopol (553) o numea „sfânta şi glorioasa Mamă a lui Dumnezeu şi mereu preacurata Maria”.
Un al treilea pas a fost dogma Imaculatei Concepţii a Mariei. Bula papală Ineffabilis Deus (1854) sugera că încă din primul moment al con-ceperii, binecuvântata Fecioară Maria „a fost păstrată imaculată de orice pată a păcatului original”. Iar ca un al patrulea pas, ea a fost recunoscută ca mediator al harului divin. Enciclica papală Iucunda Semper Expetatione spune astfel: „Refugiul pe care îl avem la Maria când venim în ru-găciune este datorită poziţiei pe care o ocupă continuu lângă tronul lui Dumnezeu, ca mediatoare a harului divin.” În plus, mai mulţi cardinali şi episcopi catolici au cerut Vaticanului recunoaşterea Mariei drept corăscumpărător şi comediator împreună cu Hristos.
Oricât de binecuvântată a fost Maria ca mamă a lui Isus, Biblia nu susţine aceste teorii bazate pe noţiunea de nemurire naturală a sufletului. Nicăieri în Noul Testament nu este venerată Maria ca mama lui Dumnezeu. Dacă nici chiar îngerii necăzuţi nu au acceptat închinarea (Apoc. 22:8-9), de ce ar fi acceptat ea, ca fiinţă umană? Lăudat fie Domnul că avem un singur „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Tim. 2:5). Chiar şi Petru spunea că „în nimeni altul nu este mântuire” în afară de Hristos, prin care putem fi mântuiţi (Fapte 4:12).