Mamiferul zburaror

Devoțional zilnice 26 septembrie 2018

Te-ai întâlnit vreodată cu un liliac? Ți-a fost frică? Probabil ți-ai acoperit repede capul pentru ca acesta să nu poată să se prindă în părul tău sau te-ai temut că în zborul său haotic și rapid s-ar putea lovi de tine. Deși nu este cel mai îndrăgit mamifer, cu siguranță este unul special.
Știai că liliecii care trăiesc pe continentul european sunt toți insectivori? Pe parcursul vieții sale, un liliac mănâncă până la 10 kg de țânțari. Aceștia folosesc ca adăpost peșterile, scorburile copacilor, fisurile stâncilor și podurile caselor nelocuite iar speciile care trăiesc în zona temperată, inclusiv cei din România, hibernează sau migrează pentru a putea supraviețui anotimpului rece. Zburând mai mult noaptea, are vederea slabă. Mirosul, pipăitul şi auzul sunt foarte bine dezvoltate.

Liliacul simte şi cele mai uşoare adieri ale aerului. El produce un sunet ascuţit pe care omul nu-l aude, dar care, lovindu-se de corpurile vecine, este receptat de urechea umană şi astfel liliacul poate ocoli obstacolele. Liliecii emit vibraţii de sunete cu frecvenţe înalte care sunt reflectate înapoi ca ecouri în urechile liliacului dinspre suprafeţele înconjurătoare indicând poziţia, distanta relativa şi chiar natura obiectelor din mediu asemenea unui sonar.

Văzul acustic le permit liliecilor să se orienteze chiar şi când este întuneric complet. Proprietăţile fizice ale sunetelor emise variind în funcţie de specie. Sunetele se formează în laringe şi sunt emise prin gura sau prin nări (în funcţie de specie).

Felul în care Dumnezeu a creat această făptură este minunat. Și poate că este chiar nedrept ca noi să nu vedem acest lucru din cauza fricilor pe care le avem. Sunt multe alte ființe în natură care ne înspăimântă și despre care nu vrem să știm mai multe pentru că ne este frică. Dar dacă am reuși să lăsăm aceste frici deoparte, am reuși să descoperim și mai mult despre lumea minunată pe care Dumnezeu a făcut-o pentru noi.

Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric şi umbla pe înălţimile pământului: Domnul Dumnezeul oştirilor este numele Lui. – (Amos. 4:13)

Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro