Mâna maestrului

Devoțional zilnice 18 octombrie 2018

Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!” Îndată l-a lăsat lepra şi s-a curăţit. – Marcu 1:41-42

La începutul anului 1921, Myra Brooks Welch (1877–1959) a fost inspirată de remarcile unui vorbitor care spunea că, prin atingerea maestrului, chiar şi lucrurile obişnuite pot deveni importante. Myra a plecat acasă şi, în doar jumătate de oră, a scris un poem foarte frumos intitulat „Atingerea mâinii de Maestru”. Poezia a fost publicată anonim în Gospel Messenger (publicaţia oficială a Church of the Brethren) din 26 februarie 1921. Oamenilor le-a plăcut foarte mult şi după aceea a mai apărut în multe publicaţii cu expresia „autor necunoscut”.

În 1936, un alt predicator a citit poemul „anonim” la sfârşitul discursului său la Conferinţa YMCA din Hawaii. Apoi, Dwight O. Welch s-a ridicat şi a spus că mama lui era autoarea acelei poezii. Aşa că autorul necunoscut a devenit cunoscut! Povestea acestei poezii a fost spusă de H. A. Brandt în articolul lui: „Remember the Singer as Well as the Song”, publicat în Gospel Messenger din 18 octombrie 1941.

Faimoasa poezie descrie o vioară veche scoasă la vânzare pentru un preţ nesemnificativ. După ce un maestru a cântat la ea, valoarea ei a crescut astronomic. Piesa se încheie cu o frumoasă lecţie spirituală: Dar vine Maestrul şi mulţimea fără minte n-o să-nţeleagă niciodată cât face un suflet şi schimbarea pe care o produce în el atingerea unui Maestru.

Exact aşa s-a întâmplat cu leprosul descris în Marcu 1:40-45. Ca lepros necurat, el trebuia să stea la o oarecare distanţă de ceilalţi şi nimeni nu putea să îl atingă (Lev. 13:46). Neţinând seama de această regulă, Isus l-a atins pe lepros şi l-a curăţat. Deşi i se spusese să meargă şi să nu mai spună la nimeni, cel vindecat a mers şi a proclamat vestea vindecării lui (Marcu 1:44-45).

Indiferent care ar fi problemele tale, tot ce ai nevoie pentru a fi curăţit este atingerea mâinii Maestrului. După aceea, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Îţi va fi imposibil să nu spui nimic. Vei spune şi altora ce a făcut Isus pentru tine!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro