Mântuirea promisă

Devoțional zilnic

Întoarceți-vă la Mine și veți fi mântuiți, toți cei ce sunteți la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul. (Isaia 45:22)

Urmărește versiunea video aici.

Când au fost creați și așezați în căminul lor din Eden, Adam și Eva aveau cunoștință de Legea care avea să-i guverneze… Când au călcat Legea, ei au decăzut din starea de inocență fericită și au devenit păcătoși în ochii lui Dumnezeu, viitorul întunecos al neamului omenesc nefiind luminat nici măcar de o singură rază de speranță. Din cauza călcării Legii divine, familia omenească a pierdut paradisul, asupra pământului a fost pronunțat un blestem și a început domnia morții.

Însă Cerului i-a fost milă de oamenii căzuți și a fost întocmit planul de mântuire. Când a fost rostit blestemul asupra neamului omenesc, a fost dată totodată și promisiunea iertării printr-un Mântuitor ce urma să vină. Această promisiune era steaua speranței ce a luminat în întunericul care, ca un văl al morții, plana asupra viitorului descendenților lui Adam și asupra lumii care le fusese dată în stăpânire. Evanghelia a fost predicată pentru prima dată lui Adam și Evei în Eden. Ei s-au pocăit cu sinceritate de greșeala lor, au crezut în făgăduința lui Dumnezeu și au fost salvați de la pieire.

Timp de 300 de ani [Enoh] a umblat cu Dumnezeu, dând lumii exemplul unei vieți curate și fără pată, una care era în contrast marcant cu viețile contemporanilor săi din acea generație încăpățânată și perversă, care nesocoteau în mod deschis Legea lui Dumnezeu și se lăudau cu libertatea lor de a nu se supune restricțiilor acesteia. Însă nici mărturia și exemplul lui nu au fost luate în seamă, deoarece oamenii iubeau mai mult păcatul decât sfințenia. Enoh Îl slujea pe Dumnezeu cu toată inima; iar Domnul îi transmitea voia Lui și, de asemenea, prin viziuni sfinte îi descoperea marile evenimente legate de a doua venire a lui Hristos. Şi apoi, acest slujitor plăcut Domnului a fost mutat în ceruri de către îngeri, fără să vadă moartea.

În timp, nelegiuirea a devenit atât de mare încât Dumnezeu nu a mai putut s-o suporte și i-a făcut cunoscut lui Noe faptul că, din cauza călcării continue a Legii, El urma să-i distrugă prin potop pe cei pe care îi crease. Noe și familia lui ascultau de Legea divină și, datorită credincioșiei lor față de Dumnezeul cerurilor, au fost salvați de la distrugerea ce a cuprins lumea necredincioasă din jurul lor. În felul acesta, Domnul a salvat pentru Sine un popor în a cărui inimă se afla Legea Sa. – Signs of the Times, 22 aprilie 1886

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit