Maranatha!

Devoțional zilnice 23 octombrie 2018

Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! Maranatha! (Domnul nostru vine!) – 1 Corinteni 16:22

Ultimele două cuvinte din versetul de mai sus sunt cuvinte greceşti. Cu siguranţă nu vrem să fim anatema (blestemaţi). Pe de altă parte, noi, cei care îl iubim pe Domnul Isus Hristos, tânjim după revenirea Lui.

După ce L-am slujit pe Domnul în lucrarea din biserică în multe zone ale Indiei timp de patruzeci de ani, am ales să locuim în Maranatha Colony, Hosur, India. Este foarte aproape de sediul bisericii noastre din acea parte a lumii. În această colonie în care trăim noi, cei care ne-am pensionat, sunt aproximativ cincisprezece case. Toate casele au o grădină mică sau o livadă. Ne place să ne îngrijim grădinile, lucru care ne ajută să fim fericiţi şi sănătoşi. Colonia noastră este ca un mic colţ de cer, confortabil, cu vreme bună şi nenumărate binecuvântări de la Dumnezeu.

Deşi unii dintre noi au trecut la odihnă din cauza vârstei înaintate, ceilalţi ne bucurăm încă de o viaţă normală, cu toate că unii am trecut de şaptezeci de ani, iar alţii chiar de nouăzeci de ani. Avem cu toţii aceeaşi credinţă şi ne bucurăm să mergem împreună la biserică în Sabat. O maşină vine să ne ia de acasă pentru a ne duce la biserică, iar apoi ne aduce din nou acasă. Ne bucurăm de părtăşia de la biserică, pe care o includem printre binecuvântările care ne bucură pe noi, bătrânii.

Noi, femeile din această colonie de pensionari, ţinem de asemenea o întâlnire de rugăciune în fiecare zi de miercuri, timp de o oră. Una dintre noi prezintă un devoţional, apoi ne rugăm toate pentru cei care au probleme sau care au nevoie de ajutor. Această lucrare ne-a ţinut foarte apropiate una de alta, aşa cum ar trebui să fie surorile în Hristos.

Adesea primim invitaţii de a participa cu ceva la nunţi, consacrări ale anumitor case şi zile de naştere. Faptul că suntem incluşi în astfel de evenimente este o alinare pentru persoanele în vârstă ca noi.

Totuşi, la vârsta noastră, putem spune că timpul care ne-a mai rămas de trăit este scurt, de aceea ne agăţăm de promisiunea lui Isus din Apocalipsa 22:2: „Da, Eu vin curând! Amin!”

Noi, cei din Maranatha Colony, ne unim cu loan şi spunem: „Vino, Doamne Isuse!”

Birdie Poddar

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro