Toţi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închina. (Estera 3:2)
1972. În faţa comisiei de recepţie a recruţilor pentru serviciul militar, după consultarea fişei personale, comandatul a spus: „Văd că eşti adventist.” „Da”, am răspuns. „Sper să nu avem probleme”, a fost replica binevoitoare. De-a lungul serviciului militar, am înţeles ca acesta era apelul de a nu face „steag” din credinţa mea, tolerată oarecum de superiori, într-o vreme de ateism incisiv, ajungând în scurt timp un protejat al lor. Era vremea trăirii unei mărturii tăcute.
Mardoheu, un exilat evreu, slujitor la curtea lui Ahaşveroş, care stătea la poarta cetăţii Susa, înţelegea să îşi păstreze credinţa strămoşească, acceptând să se închine doar lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp credincios conducătorului ţării. Orgoliul lui Haman, noul dregător al împăratului, supărat pe atitudinea lui Mardoheu, a declanşat un proces care s-a terminat cu un decret imperial de nimicire a evreilor din toate ţinuturile împărăţiei. Dumnezeu intervine şi Îşi salvează poporul de la pieire. Alături de alţi credincioşi din împărăţie, care se rugau împreună cu Mardoheu şi Estera, Dumnezeu i-a folosit pe cei doi în lucrarea de salvare a unui popor, amândoi ajungând apropiaţii împăratului.
„Lumea protestantă de astăzi vede în mica grupă a păzitorilor Sabatului un Mardoheu la poartă. Caracterul şi comportarea sa, care exprimă respect faţă de Legea lui Dumnezeu, sunt o continuă mustrare pentru cei care au dat la o parte temerea de Dumnezeu şi calcă în picioare Sabatul Său; acest intrus nepoftit trebuie – prin unele mijloace – să fie înlăturat din cale… Acum, ca şi în zilele lui Mardoheu, Domnul va apăra adevărul şi poporul Său.” (Mărturii pentru biserică, vol. 5, pp. 450–451)
Trăim într-o lume deranjată de idealurile şi obiectivele unei vieţi curate şi sfinte. Dumnezeu are nevoie de mărturia noastră tăcută, trăită în Hristos, cu un cuget curat, iubire şi spirit de sacrificiu şi slujire.
Doamne, ajută-mă să fiu epistola Ta pentru cei din jurul meu, ca să fie şi ei câştigaţi pentru veşnicie!
Iosif Suciu, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud