Maria – dialog cu grădinarul

Devoțional zilnic

„Femeie” i-a zis Isus,„de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis:„Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau ” Ioan 20:15

Se poate să fim uneori atât de rupţi de realitate, încât să nu ne dăm seama cu cine stăm de vorbă, deşi persoana căutată este chiar cel cu care vorbim. Sunt în Scriptură, şi se află în viaţă, o mulţime de exemple care pot confirma acest lucru.

Maria avea în minte o serie de scenarii posibile despre unde s-ar putea afla trupul Mântuitorului, dar se pare că varianta învierii îi scăpa. Nu avem nicio îndoială că subiectul arzător din sufletul ei era situaţia rămăşiţelor pământeşti ale Domnului ei. Despre acest lucru discuta ea cu „grădinarul” care apăruse ca din senin în spatele ei, în timp ce examina mai bine mormântul.

Întrebarea pusă de presupusul grădinar a fost menită să pregătească într-un mod cât mai rapid calea spre adevăr şi realitate: „De ce plângi?” Necunoscutul dorea să o conştientizeze pe Maria despre adevăratele motive ale durerii şi căutărilor ei.„Pe cine cauţi?” era o repetare a primei întrebări, pusă în alte cuvinte.

Maria nu se dezice de ordinea priorităţilor ei.„Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau…” arată că ea se aştepta ca grădinarul să fie la curent cu frământările ei arzătoare. Era de înţeles că cea mai importantă lucrare a ei era să-şi continue ungerea începută cu o săptămână mai devreme în casa lui Simon Leprosul. În acest mod înţelegea ea să-şi exprime dragostea şi devotamentul faţă de Cel ce îi dăruise viaţa cea nouă.

Succesul la un pas de tine:

Căutând lucrurile cu adevărat de valoare, s-ar putea să avem surpriza întâlnirii cu ele chiar mai repede şi mai bine de cum ne-am imaginat.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit