Maria – parfum de zile mari

Devoțional zilnic 12 septembrie 2019

Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.” Matei 26:10

Numărul relatărilor care se regăsesc în toate cele patru evanghelii nu depăşeşte cifra 15, dintr-un total de 180. Majoritatea acestor pasaje prezente în toate evangheliile sunt referitoare la suferinţa, moartea şi învierea Mântuitorului. Şi totuşi episodul vasului de mir de nard este unul dintre aceste rarisime situaţii. Hristos a promis că oriunde se va propovădui Evanghelia, va fi prezentată şi această faptă a Măriei. Apariţia ei în toate evangheliile este o primă împlinire a acestei promisiuni divine.

Care este semnificaţia acestui gest am aflat deja de la Simon Le-prosul, care a dezlegat corect problema de logică pusă de Mântuitorul. Dar profunzimea gestului depăşeşte cu mult răspunsul şi intuiţia lui Simon.

În multe privinţe, sensibilitatea spirituală şi discernământul Măriei mergeau mai departe decât cele ale celor mai capabili dintre ucenici. De fapt, Maria era un ucenic neoficial, din moment ce aflăm că ea lua lecţii de la Hristos în ciuda faptului că sora ei, Marta, era deranjată de acest lucru. Concentrarea atenţiei şi devotamentul personal îi confereau Măriei un nivel de pătrundere spirituală remarcabilă. Atunci când Isus a vorbit despre moartea Sa ucenicilor, aceştia s-au dovedit foarte greoi la minte, dar când acelaşi subiect i-a fost prezentat Măriei, ea se pare că l-a înţeles mai bine, din moment ce Mântuitorul afirmă că unul dintre motivele ungerii Sale cu untdelemn de mare preţ era un fel de pregătire pentru moartea şi îngroparea Sa. Faptul că Maria a ajuns prima la mormânt şi a fost prima care a vorbit cu El după înviere demonstrează cât de avansată era experienţa ei creştină.

Succesul la un pas de tine:

Dumnezeu onorează orice efort de a-L cunoaşte şi a-L servi cât mai bine.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro