Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” – Luca 1:28
A fi bine văzut de monarhii acestei lumi este una, dar a fi binecuvântat, a ţi se face un mare har şi a te bucura de prezenţa şi tovărăşia Dumnezeului Cel Preaînalt este dincolo de ceea ce poate înţelege mintea omenească. Aceasta a fost poziţia de invidiat în care a fost pusă Maria, o fată evreică, săracă şi umilă din necunoscuta cetate Nazaret.
În timp ce îşi vedea de programul ei obişnuit, viaţa Măriei a fost întreruptă de un vizitator ceresc care i-a spus că ei i se făcuse un mare har şi era binecuvântată. Dumnezeu era cu ea. Îngerul i-a explicat Măriei că urma să rămână însărcinată şi apoi să nască un fiu, care avea să fie Mântuitorul lumii.
Uimită, Maria l-a întrebat smerită pe înger cum era posibil ca ea să fie însărcinată, deoarece nu avusese relaţii cu niciun bărbat. După ce îngerul i-a explicat clar cum ea, o fecioară, putea fi însărcinată, Maria s-a supus voii lui Dumnezeu. Cred că pentru Maria era ceva obişnuit să se supună voii lui Dumnezeu. Observaţi că ea nu s-a certat cu îngerul. Ea nu a spus: „Sunt prea tânără. Prietenele mele vor râde de mine. Familia va fi dezamăgită de mine. Societatea mă va respinge.” Sau: „Logodnicul meu mă va părăsi când va auzi că sunt însărcinată şi noi nu suntem căsătoriţi.” Voia lui Dumnezeu trecea dincolo de temerile personale ale Măriei. Fără îndoială, Duhul Sfânt era obişnuit să locuiască în inima ei, aşa că nu I-a fost greu să continue să împlinească voia lui Dumnezeu în şi prin ea. La urma urmei, trupul Măriei era templul Duhului Sfânt.
De aceea, Maria i-a spus îngerului: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Ce smerenie! Ce credinţă! Ce supunere faţă de voia desăvârşită a lui Dumnezeu! Ea nu a înţeles pe deplin sarcina pe care trebuia să o împlinească, dar s-a supus de bunăvoie acestui mandat divin. Ea era dispusă să îşi pună soarta în mâna Lui.
Astăzi, Dumnezeu caută femei ale credinţei şi smereniei cărora El să le poată acorda un mare har, binecuvântările Sale şi prezenţa Sa divină – femei pe care le poate folosi pentru a-Şi îndeplini scopul. Noi avem privilegiul binecuvântat să îi spunem: „Doamne, ia tu viaţa mea. Mă consacru Ţie.”
Gerene I. Joseph