Martiri moderni

Devoțional zilnice

Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni. – Ioan 15:20

Mulţi predicatori populari sugerează că cei care Îl acceptă pe Hristos sunt ocrotiţi de toate problemele vieţii, deşi lucrurile nu stau deloc aşa. Unii creştini sunt chemaţi să dea mărturie pentru Hristos prin persecuţie şi moarte. Un exemplu din zilele noastre ar fi DePaiva, o familie de misionari. Originari din Brazilia, familia a petrecut mai mulţi ani la Universitatea Andrews înainte de a merge ca misionari în arhipelagul Palau, Micronezia, în august 2002. Ruimar DePaiva era pastor al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea Koror. Soţia lui, Margareth, slujea ca profesoară la şcoala locală a bisericii.

Totul a decurs destul de bine până în dimineaţa zilei de 22 decembrie 2003, când un străin a intrat prin efracţie în casă. Intrusul i-a ucis pe Ruimar, Margareth şi Larisson (băieţelul lor de 11 ani) şi apoi a vio-lat-o şi abuzat-o pe fiica lor, Melissa, care la acea vreme avea zece ani.

Crezând că a murit, dimineaţa următoare foarte devreme, răufăcătorul i-a abandonat trupul pe un drum părăsit. În mod providenţial, o familie binevoitoare a găsit-o şi a dus-o la spital. La programul special organizat în amintirea lor pe acea insulă, mama lui Ruimar, Ruth DePaiva l-a iertat public pe atacator. Fapta ei plină de har i-a şocat pe toţi de pe insulă.

Dar de ce a permis Domnul să se întâmple o aşa tragedie? Câţiva ani mai târziu, Melissa spunea: „Privind înapoi pot vedea că părinţii şi fratele meu au realizat mult mai mult prin moartea lor decât prin viaţa lor şi din ceea ce părea a fi sfârşitul tuturor lucrurilor au ieşit multe binecuvântări. Am învăţat să fiu o persoană mai puternică şi relaţia mea cu Domnul a înflorit. Mi-au ieşit în cale multe ocazii care nu ar fi ieşit dacă nu mi s-ar fi întâmplat ceea ce mi s-a întâmplat. … Înainte de a pleca din Palau le-am spus oamenilor că într-o zi mă voi întoarce ca misionar.”

Apostolul Ioan a scris în evanghelia lui că martirajul lui Petru „îi va da slavă lui Dumnezeu” (Ioan 21:19). În faimoasa lui Apology (L. 13), Tertullian spunea: „Cu cât suntem mai loviţi de voi, cu atât suntem mai mulţi; sângele creştinilor este ca o sămânţă.” În realitate, unii copii ai lui Dumnezeu sunt chemaţi să dea mărturie pentru El prin sănătate, alţii prin boală şi alţii chiar prin moartea lor. Să credem că El ştie ce este mai bine pentru noi şi pentru cauza Lui.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit