Mărturie pentru Isus

Devoțional zilnice 19 iunie 2018

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu. – loan 3:16

Într-o zi, stăteam de vorbă cu unul dintre mulţii mei nepoţi şi îi explicam ce aşteaptă Dumnezeu de la un creştin. Nepotul meu drag nu crede în creştinism. II consideră un sistem de credinţe menit să-i controleze pe oameni. I-am explicat că a fi creştin înseamnă a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor personal şi a avea o relaţie bazată pe iubire cu Acela care ne va face în stare să împlinim voia Sa.

Pe parcursul discuţiei noastre, i-am mai explicat că a fi creştin adevărat înseamnă a împlini voia lui Dumnezeu din dragoste, pentru că Fiul Său, Isus Hristos, ne iubeşte atât de mult încât Şi-a dat viaţa ca să ne mântuiască din păcat.

Creştinii trebuie să aibă o relaţie foarte strânsă cu Hristos ca să poată împlini voia Sa. Ascultarea prin puterea Sa este un proces îndelungat, care durează practic toată viaţa. (Biblia numeşte acest proces „sfinţire”). Noi putem face totul doar prin Hristos, care ne întăreşte (Filipeni 4:13).

I-am explicat mai departe că puterea aceasta poate fi obţinută de la Hristos prin rugăciune. Noi îl ascultăm vorbindu-ne prin studiul Bibliei. Cerem călăuzirea Duhului Sfânt ca să cunoaştem voia lui Dumnezeu şi planul Său cu viaţa noastră.

Nepotul meu mi-a răspuns că el crede doar în Iehova. I-am arătat că şi creştinii cred în Iehova. Dumnezeu are multe nume, iar Iehova este unul dintre numele Lui şi înseamnă „Domnul”. I-am arătat în Biblie numele Iehova (Exodul 6:3; Psalmii 83:18; Isaia 12:2; 26:4).

În timpul acestei conversaţii, m-am rugat (şi continui să mă rog) ca nepotul meu să înţeleagă într-o zi că singuri nu putem face nimic ca să ne mântuim. Ascultarea de legea lui Dumnezeu prin exercitarea voinţei nu ne poate mântui. Doar sângele vărsat de Isus ne poate ierta şi curăţa de păcate.

I-am spus nepotului meu că singurul lucru pe care îl putem „face” ca să fim mântuiţi este să alegem să ne dedicăm inima, voinţa şi viaţa lui Dumnezeu. Nu avem nimic în noi înşine ca să merităm harul Său, căci, după cum arată Biblia, „neprihănirea” noastră este ca o haină mânjită în ochii lui Dumnezeu (Isaia 64:6). Rugăciunea mea este ca rudele mele şi prietenii mei să cunoască personal dragostea lui Isus!

Noi putem să le dăm mărturie despre Isus celor din jurul nostru, dar numai Dumnezeu poate să mântuiască.

Moselle Slaten Blackwell

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro