Căci însuşi Domnul, cu un strigăt… Întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. – 1 Tesaloniceni 4:16,17
Un studiu al contrastelor, nepoţelul meu de şase anişori mă aşteaptă să mă alătur lui în sufragerie. Cu un duh blând, păr blond ca aurul şi ochi albaştri şi mari, el stă în scăunelul lui. Un bandaj negru îi acoperă ochiul stâng, semn al luptei pe care o duce cu cancerul cerebral. În ciuda limitărilor sale, faţa lui mică radiază de bucurie în timp ce aşteaptă vizita noastră şi în special să îi citesc din noua lui carte despre cer, pe care cineva tocmai i-a trimis-o.
Strângând în mânuţa lui o maşinuţă Matchbox, se aşază lângă mine pentru a explora mental posibilităţile şi surprizele care îi aşteaptă pe copiii lui Dumnezeu care aşteaptă viaţa veşnică în şi prin jertfa lui Isus Hristos pe crucea de la calvar. Această carte minunată îţi încurajează mintea să îşi extindă viziunea despre cer dincolo de stereotipul persoanei care stă pe un nor şi cântă la harpă toată veşnicia. Nu cred că ne putem imagina minunile pe care Tatăl nostru le-a pregătit pentru noi.
Ştiind cât de mult iubeşte nepotul meu maşinuţele Matchbox şi cât îi place să le „conducă”, l-am întrebat: „Jeffrey, cum crezi că ne vom deplasa în cer?” Ezitând puţin, i-am sugerat că am putea avea „maşini din nor”. Ridicând mâna să prind volanul imaginar din faţa mea, cu care imediat am „virat” la stânga, i-am spus: „Am putea sări pe un nor şi să plecăm!”
Zâmbetul lui uşor strâmb din cauza paraliziei faciale şi strălucirea din ochiul pe care îl puteam vedea mi-au răspuns mai mult decât ar fi putut-o face cuvintele, facându-i bunicii lui, care încă mai dormea uneori în căsuţa din copac, cel mai mare compliment prin întrebarea: „Bunica Dottie, ai vrea să mergi cu mine cu maşina mea din nor?”
Răspunsul meu a fost superrapid! „Da, Jeffrey, vom sări pe un nor şi ne vom lua zborul!”
Atunci atitudinea lui s-a schimbat brusc! Foarte serios, Jeffrey a spus: „Bunica Dottie, dar aceasta este vechea noastră casă. Isus a mers să ne pregătească o casă nouă. Nimănui de acolo nu îi va mai fi teamă şi nici nu va muri. Şi… trebuie să ne pregătim să mergem.” Aşa sună mărturia finală a unui băieţel care avea o credinţă mai mare decât el. Nu a ajuns să îşi sărbătorească a şaptea aniversare, a trecut la odihnă câteva săptămâni mai târziu, aşteptând a doua venire a Prietenului lui cel mai bun, Isus.
Dottie Barnett