Participarea la un program de meditaţie de tip mindfulness de opt săptămâni pare să modifice modul în care creierul procesează amintirile legate de momente în care ne-a fost frică. Într-un studiu care va apărea în numărul viitor din jurnalul Biological Psychiatry, o echipă condusă de cercetătorii de la Spitalul General din Massachusetts (MGH) raportează că meditaţia de tip mindfulness pare să ajute la întreruperea asocierilor mintale care provoacă frică.
O modalitate obișnuită de a trata tulburările de anxietate este expunerea pacienţilor la cauza anxietăţii lor într-un mediu sigur, până când stimulul respectiv nu mai provoacă frică. Este ceea ce specialiștii numesc „terapie prin expunere”. Această expunere oferă o oportunitate de a învăţa că stimulii respectivi nu sunt în realitate ameninţători, ceea ce îi ajută pe indivizi să își regleze răspunsurile emoţionale. Pentru ca strategia să dea roade, mai întâi trebuie creată o nouă amintire între sursa anxietăţii și sentimentul de siguranţă. Apoi amintirea aceasta „reconfortantă” trebuie readusă în minte atunci când cauza fricii reapare într-un context nou, astfel încât să înlocuiască amintirea iniţială, de frică.
Meditaţia tip mindfulness a fost propusă ca o condiţie optimă pentru terapia de expunere, deoarece implică trăirea momentului prezent cu o mentalitate deschisă, curiosă și ne-reactivă. Numeroase studii au arătat că programele de meditaţie de mindfulness sunt utile pentru reducerea anxietăţii, cu toate acestea, motivele exacte nu erau cunoscute. Studiul actual a investigat învăţarea semnalului de „siguranţă” ca o modalitate prin care meditaţia de tip mindfulness poate ajuta indivizii să înveţe să se adapteze funcţional la cauzele anxietăţii lor.
„Exerciţiile de mindfulness pot îmbunătăţi reglarea emoţiilor prin schimbarea modului în care creierul nostru răspunde la ceea ce ne provacă frică, reamintindu-ne că acel ceva nu este o ameninţare”, a declarat Gunes Sevinc, cercetător în Departamentul de Psihiatrie la MGH, care a contribuit la studiu.
Cercetătorii au folosit imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN) pentru a examina modificările care apar în zonele cerebrale asociate cu atenţia și memoria, atunci când o persoană care s-a antrenat prin meditaţia tip mindfulness are de îndeplinit o sarcină care îi provoacă frică. În cadrul studiului, 42 de participanţi au finalizat un program de reducere a stresului bazat pe meditaţia tip mindfulness care a durat 8 săptămâni. Alţi 25 de participanţi au format un grup de control care a fost învăţat să își controleze stresul cu ajutorul exerciţiului fizic. Cercetătorii au descoperit că modificările creierului după antrenamentul de mindfulness au fost asociate cu o capacitate sporită a individului de a retrăi amintirea de siguranţă și de a răspunde astfel într-un mod mai adaptat la situaţia generatoare de teamă.
„Frica și anxietatea au o componentă comună: amintirea a ceva care a provocat frică în trecut va declanșa un răspuns repetitiv de teamă atunci când ni se amintește evenimentul, chiar și în absenţa unei ameninţări directe în prezent. Datele indică faptul că meditaţia tip mindfulness ne poate ajuta să recunoaștem că unele reacţii de teamă sunt disproporţionate faţă de ameninţare și, astfel, să reducem răspunsul de frică generat de acei stimuli. Meditaţia tip mindfulness poate îmbunătăţi, de asemenea, capacitatea noastră de a ne readuce în atenţie amintirea de siguranţă, această nouă reacţie, mai puţin temătoare, și astfel de a stopa obiceiul anxietăţii”, a explicat Sara Lazar, cercetător în cadrul programului de cercetare neuroimagistică MGH psihiatric, autorul principal al studiului.
Cercetătorii nu au omis însă să precizeze că una dintre problemele majore din studiu a fost aceea că toţi participanţii erau persoane sănătoase, care nu sufereau de anxietate. Studiile viitoare trebuie efectuate cu probe clinice și folosind stimuli ameninţători relevanţi pentru anxietatea subiecţilor (de exemplu păianjeni, stimuli care declanșează panica sau stresul posttraumatic etc.) pentru a vedea dacă, în aceste condiţii, apar modificări similare în activarea creierului. Mai mult, unele dintre constatări au fost observate atât în grupurile de mindfulness, cât și în cele de control, ceea ce sugerează că unele dintre schimbările benefice nu sunt unice pentru pregătirea mindfulness sau s-ar putea datora altor componente ale programului, cum ar fi sprijinul social.
Conceptului de mindfulness i-a luat aproape cinci decenii să ajungă un produs de larg consum pentru societatea noastră și o afacere de miliarde. A apărut în anii ‘70, introdus fiind de americanul Jon Kabat-Zinn, care a devenit, între timp, profesor emerit de medicină și creator al Stress Reduction Clinic și al Centrului pentru Mindfulness în Medicină, Îngrijire pentru Sănătate și Societate din cadrul Facultăţii de Medicină de la Universitatea Massachusetts. Kabat-Zinn n-a creat el însuși această filosofie a trăirii cu mintea în prezent, ci a preluat-o de la mentorii săi budiști: activistul pentru pace de origine vietnameză Thich Nhat Hanh și maestrul zen Seung Sahn, cofondator al Centrului Zen de la Cambridge.
Concret, ceea ce astăzi numește toată lumea „mindfulness” este o adaptare la mediul occidental a meditaţiei budiste, într-o versiune care a eliminat cadrul religios al practicii. Însă ideea de a fi prezent în prezent este folosită în învăţătura budistă ca o disciplină a dobândirii cunoașterii de sine și a înţelepciunii, cu scopul declarat al iluminării, văzute ca o eliberare totală de suferinţă.