Mergi oriunde te trimite Dumnezeu

Devoțional zilnice

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „lată-mă, trimite-mă!”- Isaia 6:8

Cu mulţi ani în urmă, înainte de adolescenţă, am devenit membră a clubului de exploratori, un program al bisericii pentru adolescenţi. Nu aveam de unde să ştiu influenţa de durată pe care avea să o aibă această experienţă asupra întregii mele vieţi. Îmi aduc încă aminte cu drag de diferitele experienţe pe care le-am trăit în cadrul acelor întâlniri, de imnul exploratorilor, de memorarea jurământului si a legilor.

Încă îmi amintesc valorile morale şi sociale care mi-au fost insuflate în timpul acelor întâlniri. Orice lucru bun pe care l-am făcut cred că ar trebui să fie pus, în mare măsură, pe seama clubului de exploratori. Legea exploratorului a jucat un rol central în clădirea vieţii mele. Ea spune cam aşa: „Legea exploratorului înseamnă ca eu: (1) Să studiez şi să mă rog zilnic; (2) Să îmi îndeplinesc conştiincios datoria; (3) Să am grijă de corpul meu; (4) Să îmi păstrez conştiinţa curată; (5) Să fiu amabil şi ascultător; (6) Să mă port cuviincios în casa Domnului; (7) Să am întotdeauna un cântec în inimă; (8) Să merg oriunde mă trimite Dumnezeu.”

Am găsit în această lege nişte îndrumări clare pentru vieţuirea creştină. Deşi am adoptat legea în întregime, sunt totuşi două puncte ale ei care au devenit părţi din mine şi care îmi călăuzesc acţiunile de zi cu zi – ultimele două: să am întotdeauna un cântec în inimă şi să merg oriunde mă trimite Dumnezeu.

I-am cerut în mod sincer lui Dumnezeu să-Şi pună cântecele în inima mea, iar Dumnezeu, cu credincioşie, mă trezeşte în fiecare zi cu un cântec. Acel cântec de obicei mă urmăreşte întreaga zi, creând o atmosferă de mărturie pentru mine. Această experienţă a devenit atât de importantă pentru mine, încât mă duc la culcare în fiecare noapte aşteptând cu nerăbdare un nou cântec din partea lui Dumnezeu în dimineaţa următoare.

Cea mai mare dorinţă a mea este să-I fiu plăcută lui Dumnezeu. Sunt privilegiată să lucrez într-o universitate creştină. Îmi desfăşor lucrarea conştientă fiind de faptul că sunt trimisă de Dumnezeu. Consider că munca mea este o lucrare de slujire. Aşadar, când interacţionez cu ceilalţi profesori, cu studenţii şi cu alţi membri ai personalului, mă străduiesc să-L reprezint pe Hristos înaintea tuturor. Mulţi studenţi şi-au exprimat aprecierea pentru reînviorarea spirituală trăită în urma acelor experienţe. Am fost şi eu binecuvântată în schimb.

De ce să nu avem un cântec în inimă astăzi şi să mergem oriunde ne trimite Dumnezeu?

Jacqueline Hope HoShing-Clarke

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit