Mical, de la iubire la dispreț

Devoțional zilnice

Înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. (2 Samuel 6:21)

Mical, fiica regelui Saul, este o prinţesă din ţara lui Israel. Între ea şi tânărul David se dezvoltă o poveste de iubire fascinantă. Niciun obstacol nu este prea mare pentru a-i ţine departe unul de celălalt și devin soţ și soţie.

Urmează o perioadă grea pentru David, deoarece Saul doreşte să-l ucidă, dar reuşeşte să fugă departe, fiind ajutat de Mical, care îşi riscă viaţa pentru a-l scăpa.

După ce David ajunge rege şi cucereşte Ierusalimul, se hotărăşte să aducă chivotul Domnului în oraş. Mergând în urma preoţilor care îl purtau, şi-a manifestat bucuria înaintea tuturor. Locuitorii Ierusalimului l-au văzut pe regele lor sărind şi jucând din răsputeri în timpul procesiunii înaintea Domnului, în timp ce Mical îl urmărea de la fereastră. Mical l-a dispreţuit în inima ei, iar apoi l-a înjosit: „Cu câtă cinste (ironie!) s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui cum s-ar descoperi un om de nimic!” (2 Samuel 6:11-20). Ce s-a întâmplat în inima lui Mical? Cum de a ajuns de la iubire la dispreţ?

Cum a reacţionat David la această critică? David a mustrat-o pe Mical spunând că Dumnezeu îl respinsese pe tatăl ei, Saul, în favoarea lui, după care a adăugat: „Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei; totuşi voi fi de cinste la slujnicele de care vorbeşti” (2 Samuel 6:21-22).

Mai întâi despre David: a greşit el? Episodul acesta este încadrat de episodul morţii lui Uza şi de întâlnirea lui David cu prorocul Natan, care îi descoperă extraordinara onoare pe care i-o acordă Dumnezeu, şi anume aceea de a-i întări pe vecie scaunul de domnie. Este evident că, dacă ar fi fost rău, dansul lui David nu putea preceda o asemenea promisiune. Totuşi, o greşeală face, şi anume îşi ia „ţiitoare şi neveste” (2 Samuel 5:13), dar şi acestea din popor, neluându-şi femei străine.

Cât despre Mical, un lucru este evident, acela că nu îl mai iubea, ci îl dispreţuia pe David. Ea nu îşi zideşte propria casă (Proverbele 14:1) – nu a priceput ceea ce a făcut David: el s-a dăruit pe sine Domnului, s-a umilit înaintea Lui chiar dacă era împărat, iar ea nu a putut accepta acest lucru.

Ea nu îi mai aparţinea lui, nu mai alcătuiau „o casă”. Mical, „fata lui Saul” (nu nevasta lui David – 2 Samuel 6:23) n-a avut copii până în ziua morţii ei. Ce trist!

Andrei Daniel, pastor, Conferinţa Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit