Mical – desconsiderare subiectivă

Devoțional zilnic 4 mai 2019

Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră şi, văzând pe împăratul David sărind şi jucând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei. 2 Samuel 6:16

În timp ce se uita pe fereastră la procesiunea aducerii chivotului la Ierusalim, Mical a fost mirată să-l vadă pe David cum dansează în mijlocul mulţimii entuziaste. Din răcoarea liniştită a casei, lucrurile se vedeau altfel decât de la nivelul străzii, aşa că simţămintele soţiei lui David s-au îndreptat împotriva lui. Mical a considerat că este ruşinos şi degradant ceea ce facea împăratul. Când l-a întâlnit, nu a ezitat să dea curs gândurilor ei cu privire la comportamentul lui în faţa chivotului.

Este evident că părerile celor doi erau diametral opuse. David considera că, înaintea lui Dumnezeu, trebuie să te simţi liber să-ţi manifeşti fervoarea iubirii faţă de El şi că acest lucru nu poate fi nici ruşinos şi nici degradant. Mical crescuse într-o casă împărătească, în care se cultivase ideea că membrii acestei case sunt o clasă superioară şi nu trebuie să se comporte ca oamenii de rând. Pe de altă parte, David venea cu o altă concepţie de viaţă din casa tatălui său, Işai. El considera că nu este nicio înjosire personală să dai curs în mod public sentimentelor religioase. Noul împărat al lui Israel înţelegea că este chiar datoria lui să încurajeze poporul să-şi manifeste ardoarea dragostei faţă de Dumnezeu.

Dansul lui David a stârnit adesea dezbateri şi controverse privind chestiuni care n-au nicio legătură cu subiectul dansurilor de astăzi. Mişcarea lui David în ritmul muzicii era, în limbajul trupului, o formă dc manifestare a bucuriei şi a entuziasmului religios.

Succesul la un pas de tine:

Cât de liber te simţi să-ţi manifeşti în public sentimentele religioase? Fii natural şi autentic!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro