Miercuri, 6 iunie – „Babilonul cel mare”

ȘCOALA DE SABAT 6 iunie 2018

5. Ce ne spun textele următoare despre Babilon? Ieremia 51:6,7,53,57; Zaharia 2:7; Apocalipsa 17:5,6; 18:2,3

Babilonul are o istorie îndelungată de capitală a închinării false şi e simbolul potrivit pentru puterea de la sfârşit care-i amăgeşte pe locuitorii pământului.

6. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre balaur, fiara ridicată din mare şi fiara de culoare stacojie? Apocalipsa 12:3; 13:1-3; 17:3

Fiarele descrise în aceste versete au şapte capete şi zece coarne

– totalul capetelor şi coarnelor fiarelor din Daniel 7. Fiecare imperiu s-a ridicat pe ruinele imperiilor anterioare. Fiara de culoare stacojie reuneşte elemente ale balaurului, ale fiarei ridicate din mare (simbolul Romei păgâne şi, ulterior, papale) şi ale fiarei ridicate din pământ, grupând „toate cele trei puteri – toţi duşmanii lui Dumnezeu

– într-o adevărată coaliţie” (Jacques B. Doukhan, Secrets of Revelation, The Apocalypse Through Hebrew Eyes, 2002, p. 162). Un element în plus în Apocalipsa 17 este femeia care stă pe fiara stacojie, simbolul relaţiei dintre puterea religioasă şi cea politică. Femeia aceasta este exact opusul femeii curate din Apocalipsa 12:

Femeia curată Femeia desfrânată
În cer Pe ape
Învăluită în soare Îmbrăcată cu purpură şi stacojiu
Cununa de douăsprezece stele Împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare
Atacată de balaur Susţinută de balaur
Mama rămăşiţei Mama desfrânatelor

În postura de „mamă a desfrânatelor”, Babilonul are multe fiice apostate. Dar Dumnezeu nu îşi asumă ereziile susţinute şi atrocităţile comise de creştinismul apostat. Poporul Lui adevărat, deşi atacat mereu de Satana, supravieţuieşte.

Apocalipsa 14:8 anunţă deja căderea Babilonului, adică apostazia lui, care conduce, în cele din urmă, la amăgirea finală – la primirea semnului fiarei (vers. 9-11). Avertizarea va fi repetată atunci cu mai mare forţă şi va culmina cu un ultim apel ca aceia din poporul lui Dumnezeu aflaţi încă în Babilon să iasă din el şi să se alăture bisericii rămăşiţei (Apocalipsa 18:1-4).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *