Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. – Psalmii 91:11
Eram în drum spre o colegă, ca să o susţin în timpul unei ceremonii de învestitură. Totul a fost bine şi frumos până am ajuns pe drumul naţional 441. Imediat ce am virat, am auzit un pocnet venind din direcţia roţii mele din dreapta spate. Am tras imediat pe dreapta în primul loc disponibil, unde am observat şi un atelier auto. Am coborât şi mi-am examinat maşina, cu ochii mei neexperimentaţi. Pană nu aveam. M-am tot uitat şi am aşteptat câteva minute. Presiunea din cauciuc părea să rămână aceeaşi.
Am rostit în gând încă o rugăciune şi mi-am reluat drumul spre şcoala aflată la mai puţin de 20 de kilometri. Totuşi, pocnetul devenea din ce în ce mai tare. Era nu doar problematic, ci şi penibil. Am condus mai departe. Am ajuns teafără în parcarea şcolii la timp, cu zgomot cu tot. Am verificat din nou presiunea. Părea să fie bună.
După o frumoasă ceremonie de învestitură, l-am rugat pe pastorul asistent să se uite la cauciucul meu şi să asculte ce zgomot scoate, în timp ce eu conduceam în parcare. Aşa a făcut, asigurându-mă că roata nu are nimic. Categoric nu aveam pană. Se auzea şi pocnetul însă. M-am gândit să fac şi următorul drum scurt pe care îl mai aveam de făcut cu maşina în acea zi, până la biserică. L-am sunat pe soţul meu să îl pun în gardă cu privire la o posibilă problemă cu maşina, în caz că ar fi trebuit să vină să mă ia. Apoi mi-am continuat drumul pe „roţile rugăciunii”, însoţită de neîntreruptul păcănit. Am ajuns la biserică având încă intact cauciucul. Între timp, soțul meu îl sunase pe unul dintre membrii bisericii, un mecanic, şi îl rugase să vină să vadă ce se întâmplă.
După părerea mea, mecanicul a scos la iveală o minune. O şurubelniţă de 15 cm, fără mâner, pătrunsese în cauciucul meu din dreapta spate. Capătul şurubelniţei, înțepenit în cauciuc, a acţionat pe post de dop, care a făcut ca aerul să nu iasă din pneul secţionat.
– Ce Dumnezeu uimitor! a exclamat mecanicul. N-am mai văzut aşa ceva!
– Slavă Domnului! Slavă Domnului, am răspuns eu, în timp ce luam din mâna lui şurubelniţa scoasă din cauciuc.
Uneori, Dumnezeu îşi trimite îngerii să închidă gura leilor. Dar este la fel de capabil să închidă orificiul dintr-un pneu înţepat, până când fiica Sa ajunge într-un loc sigur.
Tată, Îţi mulţumesc pentru planurile Tale neasemuite de a ne împlini toate nevoile zilei de azi!
Claudette Garbutt-Harding