Minunea lui Kerry

Devoțional zilnic 8 ianuarie 2020

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. – Luca 1:37

Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri. Într-o zi de luni, pe când mă pregăteam să merg la lucru, a sunat tatăl meu. Cuvintele lui au fost criptice:

– Sunt pregătiţi să o scoată pe Kerry de la aparate.

Eram derutată. Ştiam doar o singură persoană cu numele Kerry, pe verişoara mea, care avea douăzeci şi ceva de ani. Am încercat să înţeleg ceva din propoziţia lui.

– Care Kerry? l-am întrebat.

– Verişoara ta, veni răspunsul lui, cu o voce tremurândă.

Apoi mi-a explicat că ea suferise o criză cu o sâmbătă în urmă şi de atunci fusese în stare de inconştienţă. Doctorii o declaraseră în moarte cerebrală deoarece nu mai reacţiona deloc după acea criză. Personalul medical urma să o scoată de la aparate fie mai târziu în ziua aceea, fie în ziua următoare.

I-am spus tatălui meu că nu puteam concepe. Verişoara mea nu avusese tulburări convulsive, aşa că l-am întrebat din ce cauză ajunsese în acea stare. În familia mea, nicio persoană tânără nu mai fusese bolnavă, cu atât mai puţin să fie vorba de deces. Tatăl meu, care nu este creştin, mi-a spus:

– De obicei, nu mă rog, dar acum să ştii că mă rog.

Şi eu am început să mă rog pentru ceea ce părea imposibil – ca Dumnezeu să o vindece pe verişoara mea şi să ne-o redea din mâinile reci ale morţii. După ce ne-am rugat, am postat pe o reţea de socializare şi i-am rugat pe prietenii mei, soldaţi ai rugăciunii, să ne ajute să ne rugăm pentru o minune.

În acea zi, L-am rugat pe Dumnezeu să ne dea un semn care să ne arate că verişoara mea va trăi. La serviciu, mintea mi-a fost absentă, mă rugam în fiecare clipă pentru vindecarea lui Kerry. Apoi am mers acasă. În baie aveam un corp de iluminat cu mai multe becuri. Unul dintre becuri nu mai ardea de mai bine de o săptămână, dar nu avusesem timp să îl schimb. În acea seară am aprins lumina şi, spre uimirea mea, becul a funcţionat din nou. Am început să plâng, deoarece am ştiut că acela a fost un semn că verişoara mea urma să trăiască. Ah, ce analogie! Dumnezeu mi-a dat asigurarea că verişoara mea, care fusese declarată moartă, avea să trăiască – la fel ca becul meu aparent „mort”, dar care acum lumina din nou.

Kerry s-a recuperat complet şi între timp a născut o fetiţă frumoasă. Dumnezeu a făcut imposibilul pentru Kerry. De ce să nu crezi că El va face imposibilul şi pentru tine?

Doamne, am văzut că Tu poţi face imposibilul! Te rog să faci ceea ce pare imposibil pentru noi astăzi! Dă-ne răbdarea de a Te aştepta şi credinţa de a şti că Tu Te ocupi de toate nevoile noastre!


Shree Mundy

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro