Moduri de abordare

Devoțional zilnic 4 februarie 2020

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” Geneza 3:8,9

Cuplul perfect era în ape tulburi. Cei doi nu ascultaseră şi ignoraseră avertizarea cu privire la consecinţele cumplite dacă mănâncă acel fruct strălucitor din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Şi acum, pe deasupra, nu voiau nici să recunoască, aşa că s-au ascuns cât de departe au putut. Ce să facă Părintele divin?

Care a fost abordarea Divinităţii? La început, Dumnezeu a întrebat: „Unde sunteţi?” Bineînţeles, nu
pentru că El avea nevoie de vreo informaţie pentru a-i putea găsi, Dumnezeu fiind atotştiutor. Apoi, o altă întrebare: „Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (vers. 11). Bineînţeles că ştia răspunsul şi la această întrebare. În dorinţa de a avea un dialog cu copiii Săi neascultători. El a arătat cât de interesat era de păstrarea relaţiei cu ei. Apoi, când lucrurile au fost aduse la lumină, care a fost reacţia lui Dumnezeu? I-a mustrat El pentru păcatul lor? Fantastic, răspunsul este că nu. Nici mânie, nici ceartă, nici încruntare, nici ton dur sau lipsit de răbdare.

Dar – te întrebi – S-a ocupat de faptul că fusese comis un păcat? Da, S-a ocupat, intr-un mod blând şi ferm.

Adam şi Eva au trebuit să plece din casa lor şi să moară într-o bună zi. Probabil că au plâns la gândul acestor consecinţe atât de crude, dar Tatăl nostru cel iubitor nu i-a lăsat fără speranţă. Va veni un Mântuitor. Acolo se afla promisiunea redobândirii vieţii veşnice.

Să ne gândim un moment: contează modul de abordare? Aş spune că da. Creează o diferenţă enormă. Chiar şi noi, ca adulţi, apreciem atunci când cineva foloseşte o metodă blândă şi plăcută de a ne aborda şi ne oferă speranţă chiar şi atunci când nu ne surâd deloc cuvintele pe care ni le adresează. Cu atât mai mult copiii… Privind la modul lui Dumnezeu de a Se raporta la mine, o păcătoasă, îi mulţumesc din tot sufletul!

Dragă Părinte, ajută-mă să-mi iau timp astăzi să pun întrebări şi să nu mă încrunt sau să cert! Ajută-mă să le ofer copiilor mei experienţa de a suferi consecinţele adecvate lor şi faptelor lor, în timp ce voi transmite speranţă, nu mânie!


Heather Krick

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro