Moise a rămas neclintit, ca și cum l-ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut

Devoțional zilnic

Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. (Evrei 11:27)

Pentru onoarea lui Dumnezeu şi pentru eliberarea poporului Său asuprit, Moise a sacrificat onorurile Egiptului. De atunci, Dumnezeu a preluat într-un mod deosebit educaţia lui. (…) El mai avea de învăţat lecţia dependenţei de puterea divină. El înţelesese greşit planul lui Dumnezeu. Speranţa lui era să-l libereze pe Israel prin forţa armelor. Pentru aceasta, a riscat totul şi a pierdut. Învins şi dezamăgit, a devenit fugar şi exilat într-o ţară străină. (…) Aparent despărţit pentru totdeauna de misiunea vieţii sale, el a primit aici educaţia de care avea nevoie pentru împlinirea ei. (…) Trebuia să obţină experienţa care să facă din el un păstor credincios şi în-delung-răbdător al lui Israel. (…) în simplitatea aspră a pustiei…, Moise a dobândit ceea ce avea să-l însoţească în toţi anii vieţii lui pline de trudă şi de greutăţile vieţii – simţământul prezenţei personale a Celui Sfânt. (…) Când a fost înţeles greşit şi acuzat pe nedrept, când a suportat reproşuri şi insulte, când a trebuit să suporte pericole şi moarte, el a fost în stare să le suporte, „ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”. (Educaţie, p. 59-60)

Moise a ieşit în evidenţă ca fiindu-le superior în înţelepciune şi în integritate tuturor suveranilor şi politicienilor lumii. (…) El era generos, nobil, echilibrat. Nu era un om cu slăbiciuni, iar calităţile lui nu erau dezvoltate doar pe jumătate. El putea să-i sfătuiască şi să-i îndrume cu succes pe semenii săi, deoarece viaţa lui era o reprezentare vie a ceea ce poate deveni şi realiza un om atunci când îl are ca ajutor pe Dumnezeu. (…) El vorbea din inimă şi ajungea la inimă. Era matur în ce priveşte cunoştinţa şi totuşi era simplu ca un copil în manifestarea unei profunde compasiuni. Dotat cu un remarcabil instinct, el putea evalua rapid nevoile tuturor celor care erau în jurul lui. (…) în omul care este remarcat pentru blândeţea lui, spune Hristos, Eu pot avea încredere. Prin el, Eu Mă pot descoperi lumii. El nu va ţese niciun fir de egoism în ţesătura vieţii lui. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1113)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit