Devoțional zilnic

Motivată (II)

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto (…) un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” – Luca 10:41,42

Deşi niciodată nu puteam ajunge la standardul de excelenţă pe care tatăl meu vitreg îl aştepta de la mine, eu totuşi mă luptam să îl ating, devenind pe parcurs anorexică. Cu toate acestea, Dumnezeu m-a binecuvântat şi m-a vindecat de durerea abuzului din trecut, de anorexie şi de nevoia de a fi „perfectă.”

Totuşi, ceva mi-a mai rămas din „lecţiile” învăţate de la tatăl meu vitreg. Acest lucru este foarte evident când mă îmbolnăvesc sau când sunt foarte obosită. Încă nu am reuşit să învăţ lecţia echilibrului şi a odihnei când este nevoie. Probabil că vorbele tatălui meu vitreg din urmă cu mulţi ani – sau poate modelul întipărit în toţi aceşti ani în care am încercat să fiu pe plac – m-au făcut să trec întotdeauna de limita puterilor mele. Altfel, de ce aş lucra douăsprezece ore în birou în timp ce mă lupt cu o infecţie severă când ar trebui să stau în pat şi să mă odihnesc?

În prezent, nu mai consider că încerc să îi fac pe plac tatălui meu vitreg sau oricui altcuiva în afară de Dumnezeu şi de soţul meu. Totuşi, este foarte clar că nu am fost foarte echilibrată în îndeplinirea cerinţelor de la locul de muncă şi din lucrare, ignorând nevoile organismului meu de a mă odihni şi de a-mi păstra sănătatea!

Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ah, cât îmi doresc să pot să mă odihnesc mai mult fură a mă simţi vinovată – fără să aud în mintea mea cuvintele tatălui meu vitreg: „Eşti o leneşă!”

Fie ca aceste cuvinte să fie înlocuite de cuvintele Mântuitorului: «Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.» Căci erau mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce” (Marcu 6:31). Probabil că aceasta a fost şi problema Martei înainte ca Isus să o invite să se oprească din alergat şi să se odihnească în El (Luca 10:41,42).

Cea mai mare dorinţă a mea este să Îl cunosc pe Dumnezeu în cel mai profund mod posibil, să stau liniştită şi să ştiu că El este Dumnezeu (vezi Psalmii 46:10). Fie ca El să mă ajute să împlinesc cea mai mare nevoie pe care o am acum: echilibru şi odihnă în El. Munca poate aştepta. Va trebui să aştepte. Sănătatea şi timpul meu cu Isus sunt mult mai importante!

Dar pentru tine? Tu cum eşti? Ai şi tu nevoie să vii deoparte şi să te odihneşti puţin? Dacă da, mă voi ruga ca şi tu să alegi „partea cea bună, care nu se va lua” (Luca 10:42).

Samantha Nelson