Devoțional zilnic

Mulțumesc că ai dat Domnului

Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! – Eclesiastul 11:1

Participa la serviciul de închinare de dimineaţă în biserica mea din Canada. O studentă în primul an la teologie interpreta un imn foarte frumos pentru momentele de închinare prin muzică. Am fost mişcată până la lacrimi de acea piesă. Pentru mine era ciudat să mă simt atât de copleşită, deoarece mai auzisem multe persoane cântând până atunci. Mintea mea s-a întors cu treizeci şi cinci de ani în urmă. Soţul meu era pastor tânăr şi avea trei biserici. În zonă a venit un evanghelist şi a organizat o campanie de evanghelizare pentru roată regiunea. Două familii canadiene de origine franceză au participat regulat la toate întâlnirile. Foarte repede au acceptat toate învăţăturile. La sfârşit, ambele familii au primit botezul, impreună cu copiii lor.

Patru din cei şase copii ai uneia din cele două familii mai locuiau acasă cu părinţii. La scurtă vreme după aceea, doi dintre copiii cei mici s-au înscris la şcoala bisericii locale. Soţul meu le-a povestit despre un internat creştin în altă provincie, sugerând că l-ar putea trimite pe băiatul lor adolescent la acel internat în anul următor. După mai multe discuţii, au luat decizia de a-l trimite acolo. Ajuns la şcoală, el a aflat că fabrica unde urma să lucreze pentru a mai acoperi din taxele şcolare era închisă pentru două săptămâni. Foarte descurajat, el dorea să se întoarcă acasă şi să renunţe cu totul la idee. Totuşi, cumnatul meu avea nevoie de ajutor la muls dimineaţa şi seara. Când i s-a oferit acea slujbă, tânărul a acceptat. A rămas acolo până a terminat liceul, aceasta fiindu-i casa departe de casă.

După absolvire, tânărul s-a întors să lucreze la afacerea tatălui său, de instalaţii sanitare şi termice. S-a căsătorit şi a devenit tată pentru două fetiţe gemene. Fetele, după ce au terminat şcoala primară a bisericii, au luat acelaşi zbor, străbătând Canada pentru a merge în acelaşi campus creştin ca şi tatăl lor. Sora mea le-a invitat pe gemene şi pe tatăl lor să petreacă un weekend împreună cu ei înainte de începerea şcolii. În anii care au urmat, ele s-au bucurat de multe din preparatele ei gătite în casă. Întotdeauna îşi amintea de ziua lor de naştere.

Dintr-odată mi-am dat seama că fata care cânta era una din gemene! În urmă cu mulţi ani, bunicii lor au păşit în această credinţă, acceptând învăţătura biblică despre Isus. Deoarece ei şi-au predat viaţa Domnului, această tânără şi sora ei geamănă erau acum înscrise la universitatea aceea.


Vera Wiebe