Mulțumesc pentru fratele meu

Devoțional zilnic

Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? 1 Ioan 4:20

Să ai un frate înseamnă și bucurii și necazuri. 

Desigur, nu este întotdeauna confortabil să ai un frate, mai ales când ieși cu prietenii la un joc cu mingea iar el, fratele mai mic, care nu e așa talentat în ochii lor, este dat la o parte și mai riști să pierzi și tu dacă insiști pentru el. Și te gândești: „Of, iar mă încurcă!”. Sau tocmai ți-ai făcut curat în cameră și vine el să-și caute o carte… și cât ar încerca să nu se observe că a umblat în bibliotecă, stângăcia fratelui mai mic se observă.  Atunci, un val negru de furie te cuprinde…!

„Eu iubesc pe Dumnezeu” – zicem toți, dar după o astfel de zi, ipotetică, te așezi în patul tău, îți faci rugăciunea, Îi reamintești lui Dumnezeu cât Îl iubești, iar El te întreabă: „Cum rămâne cu fratele tău”?

Și-ți dai seama, când toți prietenii pleacă, el rămâne, chiar dacă ți-a deranjat cărțile, patul, lucrurile… cu el te joci duminică seara șah, faci o cursă cu bicicleta, îți mai dă un like la canalul tău pe youtoube, el este acolo cu tine.

În seara asta, Îi spun din nou lui Dumnezeu că Îl iubesc…și Îi mulțumesc pentru fratele meu!

Alina Mogheri, Instructor exploratori, Trans. Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit