Mulțumesc!

Devoțional zilnic

Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut, Isus le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele Iul Isus şi l-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?” – Luca 17:12-17

Cum este posibil ca cineva vindecat de lepră, cea mai înspăimântătoare dintre boli, să nu mulţumească pentru vindecarea miraculoasă? Ce face ca această relatare să producă o dezamăgire şi mai mare este că 90 de procente dintre leproşi nu au mulţumit. Sunt sigură că au avut motivele lor. Ei au ascultat cu stricteţe de porunca lui Isus să meargă la preoţi. Poate că atunci când s-au întors să spună „mulţumesc”, Isus plecase deja. Cu toţii putem explica logic de ce facem ceea ce facem sau de ce neglijăm să facem ceea ce ar trebui să facem.

Inima mea suferă pentru Isus, care a făcut o minune în vieţile celor zece bărbaţi, dar doar unul s-a întors să îi mulţumească. Cunosc simţământul. Sau poate nu?

Au fost momente în viaţa mea când am fost enervată din cauză că cineva nu şi-a arătat recunoştinţa pentru cadoul dăruit sau favorul făcut. Totuşi, dacă stau să mă gândesc la această istorisire, mă simt mustrată pentru că m-am simţit dispreţuită.

Isus a făcut lucruri mari în viaţa mea în fiecare zi şi darul suprem a fost jertfa Lui pentru ca eu să pot avea viaţa veşnică. El m-a vindecat de „lepră” de multe ori. Mi-am exprimat eu recunoştinţa? Dar pentru minunile precise care vin în viaţa mea? Şi pentru ele ar trebui să fiu recunoscătoare.

Îmi amintesc de un moment când aveam nevoie de şase banane. Am luat o legătură de banane de pe raft şi le-am numărat; erau şase, dar când am ajuns acasă am observat că erau şapte. Ei bine, nu e nicio problemă. Dar din întâmplare a venit un musafir neaşteptat şi acea banană în plus ne-a fost de ajutor. Îţi mulţumesc, Doamne!

Să începem fiecare zi aducând mulţumire Creatorului şi Susţinătorului nostru pentru minunile mari şi mici şi să luăm seama la fiecare dintre ele pentru a aduce mulţumire din nou şi din nou.


Edith Fitch

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit