Munca are ca rezultat sănătatea și fericirea

Devoțional zilnice 12 iunie 2018

6

0

Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate roadele tale şi în tot lucrul mâinilor tale şi de aceea să fii vesel. (Deuteronomul 16:15)

Împlinirea cu credincioşie a datoriilor casei, ocupând poziţia în care poţi fi cea mai eficientă, oricât de simplă şi de umilă ar fi aceasta, este o lucrare cu adevărat înălţătoare. Această influenţă divină este necesară. În ea găseşti pace şi bucurie sfântă. Are o putere vindecătoare. Ea alină tainic şi pe neobservate rănile sufletului şi chiar suferinţele trupului. Pacea minţii, care vine din a avea motive şi acţiuni curate şi sfinte, va da un imbold liber şi viguros tuturor organelor corpului. Pacea lăuntrică şi o conştiinţă nevinovată înaintea lui Dumnezeu vor trezi şi vor înviora intelectul ca rouă picurată pe plantele delicate. Atunci, voinţa este corect orientată şi controlată, este mai hotărâtă, şi totuşi liberă de orice perversitate. Gândurile sunt plăcute, deoarece sunt sfinţite. Liniştea sufletească pe care o poţi avea va fi o binecuvântare pentru toţi aceia cu care te vei asocia. (…) Cu cât guşti mai mult din această pace cerească, din această linişte a sufletului, cu atât ea va creşte mai mult. Este o plăcere vie, însufleţită, care nu aruncă în amorţeală energiile morale, ci le trezeşte la o activitate sporită. Pacea desăvârşită este un atribut al cerului pe care îl au îngerii. (Mărturii, vol. 2, p. 326-327)

Niciodată copiii şi tinerii nu vor simţi pacea mulţumirii până când, prin împlinirea cu credincioşie a îndatoririlor din cămin, ei vor elibera mâinile ostenite precum şi inima şi creierul obosit al mamei. (…) Cei care neglijează să poarte o parte din răspunderile căminului sunt tulburaţi de singurătate şi nemulţumire, căci ei n-au învăţat adevărul că aceia care sunt fericiţi sunt fericiţi pentru că iau parte la împlinirea obişnuitelor lucrări zilnice. (Îndrumarea copilului, p. 352-353)

Munca bine condusă este exact lucrul de care au nevoie (copiii) pentru a-i face puternici, viguroşi, veseli, fericiţi şi plini de curaj, pentru a face faţă diferitelor încercări cu care se confruntă în această viaţă. (Îndrumarea copilului, p. 350)

6

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro