Devoțional zilnic

Munca este o binecuvântare

Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare. (Ezechiel 16:49)

Urmărește versiunea video aici.

Munca a fost dată de Dumnezeu omenirii ca o binecuvântare, ca să ne ocupe mintea, să ne întărească trupul și să ne dezvolte toate facultățile. Adam și Eva au muncit în Grădina Edenului și ei au găsit în activitatea mintală și fizică cea mai mare plăcere a existenței lor sfinte. Când au fost alungați din frumosul lor cămin ca urmare a neascultării și au fost obligați să se lupte cu un pământ dificil pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele, tot munca a fost o ușurare pentru sufletele lor întristate, o apărare împotriva ispitei.
Munca judicioasă este indispensabilă atât pentru fericirea, cât și pentru prosperitatea neamului omenesc. Ea îl întărește pe cel slab, îl face curajos pe cel timid, pe sărac îl face bogat, iar pe cel năpăstuit, împlinit, fericit. Darurile care ne-au fost încredințate sunt în funcție de capacitățile noastre, și Dumnezeu așteaptă rezultate pe măsura talentelor pe care le-a dat slujitorilor Săi. Nu marele număr al talentelor deținute este cel care determină răsplata, ci modul în care acestea au fost folosite – gradul de credincioșie cu care au fost îndeplinite datoriile vieții, mari sau mici.

Lenevia este unul din cele mai mari blesteme care ne pot lovi, căci ea este urmată de viciu și nelegiuire. Satana stă la pândă, gata să-i surprindă și să-i distrugă pe cei nepregătiți, care, având timp liber, îi dau ocazia să se strecoare deghizat în cine știe ce formă atrăgătoare. Niciodată nu are mai mult succes ca atunci când vine la oameni în orele lor fără ocupație. (…)

Cei bogați se consideră adesea îndreptățiți să fie considerați superiori între semenii lor și favorizați de Dumnezeu. Mulți desconsideră munca cinstită și privesc cu superioritate și dispreț la semenii lor mai săraci. Copiii celor bogați sunt învățați că, pentru a fi adevărați domni și doamne, trebuie să se îmbrace la modă, să se ferească de muncă și să evite societatea celor din clasa muncitoare.

Astfel de idei sunt total în contradicție cu planul divin în crearea omului. (…)

Fiul lui Dumnezeu a onorat munca. Deși era Maiestatea cerului, El Și-a ales căminul pământesc printre cei săraci și smeriți și a lucrat pentru pâinea cea de toate zilele în umilul atelier de tâmplărie al lui Iosif. Calea lucrătorului creștin e posibil să fie grea și îngustă, însă este onorată de urmele pașilor Mântuitorului, care sunt siguri de urmat pe acea cale sfântă. – Signs of the Times, 4 mai 1882