Mutarea care a durat douăsprezece luni

Devoțional de seară 26 mai 2019

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în locurile cereşti. – Efeseni 6:12

A fost o ocazie — sau două, chiar trei – anul trecut când soţul meu, Jordan, şi cu mine am simţit că totul era pe dos şi că lucrurile nu ar putea merge mai rău decât atât. Hotărâsem să ne vindem casa de pe coasta de est a Canadei şi să ne mutăm în zona Nashville din Statele Unite pentru a intra în lucrarea prin muzică. Decizia noastră, luată în urma rugăciunii, părea să aibă aprobarea lui Dumnezeu. Dar punerea în practică a acestei hotărâri se dovedea a fi una dificilă. Cumpărătorul casei s-a dovedit a fi un escroc de ocazie. Angajatorul temporar al soţului meu a reţinut anumite fonduri şi nu i-a recunoscut toate orele lucrate (aşa că am plecat). Un promotor autoproclamat de concerte a luat fonduri pentru cheltuieli pe care nu le menţionase până atunci pentru mai multe spectacole. Totul mergea pe dos!

Siguranţa noastră era pusă în pericol şi atacată din toate părţile. Deşi eram recunoscători pentru siguranţa fizică şi pentru sănătate, priveam uimiţi cum bunăstarea noastră financiară dispărea cu totul. Deşi iniţial planul era să stăm două luni în Ontario, Canada, la casa părinţilor mei (cât vindeam casa noastră), s-a dovedit a fi un proces mai lung, de douăsprezece luni. În tot acest timp, am scos din nou casa la vânzare, încă mai călătoream pentru concerte şi locuiam temporar la cei care erau dornici să ne primească. Totuşi, în haosul acestor planuri eşuate, nici măcar o dată nu am simţit că Dumnezeu ar vrea să ne transmită că am ales greşit. După ce în cele din urmă s-a vândut casa, ne-am mutat mobila într-un depozit din Nashville. Apoi, ca prima licărire de soare după mult întuneric şi multe dezamăgiri, documentele lui Jordan au fost aprobate de către guvern pentru a continua procesul de obţinere a vizei Green Card!

Indiferent cât de mult a încercat Diavolul să ne descurajeze, Dumnezeu ne-a sărit în ajutor la fiecare pas. Uneori aveam impresia că trăim cu valiza după noi tot timpul. Dar acum suntem în noua noastră casă şi privim înapoi la ceea ce s-a dovedit a fi unul din cei mai de succes ani petrecuţi în lucrare. Efeseni 6:12 ne aminteşte că „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. Nimeni nu a spus vreodată că viaţa va fi uşoară, în special dacă eşti în lucrare. Totuşi, în mijlocul greutăţilor, avem privilegiul să îl vedem pe Dumnezeu luminând. În vremuri de restrişte putem vedea cum El aduce posibilităţi uimitoare din haosul de imposibilităţi.


Naomi Striemer

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro