Muzică pentru suflet

Devoțional de seară 3 mai 2019

Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele! – Psalmii 117:1

Lăudaţi pe Domnul! – Psalmii 48:14

Călătorind din biserică în biserică în statul nostru, împreună cu soţul meu, pastor, am văzut mai multe stiluri de închinare. Unele servicii de închinare în biserică sunt mai tradiţionale, iar altele sunt mai contemporane. La unele servicii de închinare cântăm imnuri vechi, bine cunoscute, în timp ce la altele se cântă melodii de laudă mai noi. Eu mă simt foarte binecuvântată deoarece îmi plac imnurile din ambele categorii.

Sunt foarte recunoscătoare pentru artiştii de muzică sacră care scriu imnuri de laudă pentru Dumnezeu şi nu despre El. Ani de zile am cântat despre Dumnezeu, dar mult prea rar I-am cântat direct Lui. Sunt binecuvântată de cuvintele Scripturii care sunt puse în melodii. Îi laud pe Dumnezeu pentru bărbaţii şi femeile care scriu cântece sacre şi îşi înalţă glasul către Dumnezeu în semn de apreciere pentru cine este El şi pentru toate lucrurile minunate pe care le-a făcut pentru noi – să nu mai amintim de tot ceea ce face El în vieţile noastre în fiecare zi. Sunt recunoscătoare că au ales să îşi folosească talentul pentru Domnul! Nu este uimitor cât de multe cântece pot fi compuse folosind doar cele câteva clape ale pianului?

Deoarece harul este un cuvânt pe care îl regăsim adesea în cântecele de laudă contemporane, uneori credem că este un termen nou şi nu îl putem găsi în imnurile mai vechi. Totuşi, am redescoperit că unele din imnurile mai vechi înalţă harul lui Dumnezeu. Următoarea dată când cânţi, concentrează-te cu adevărat asupra versurilor imnului şi cântă din toată inima. Chiar dacă nu poţi cânta, citeşte cuvintele şi concentrează-te pe semnificaţia lor.

Îi sunt foarte recunoscătoare lui Dumnezeu că El ne-a creat cu urechi pentru a putea auzi muzica şi cu voci pentru a putea cânta! întotdeauna am un imn care îmi vine în minte. Preocuparea mea din ultima vreme este că îmi pierd vocea şi nu mai pot să cânt. Ştiu cum mă simt când sunt răcită şi îmi pierd vocea încât nu mai pot cânta. Ani de zile am condus serviciile de închinare prin cântec şi încă o mai fac uneori, aşa că mi-ar fi foarte dor de astfel de ocazii dacă nu aş mai putea cânta. De asemenea, mi-a plăcut să cânt foarte mult în duet, împreună cu soţul meu, şi să particip la cor. Vreau să îmi folosesc vocea în fiecare zi pentru a-L înălţa pe Isus şi Dumnezeirea. David a scris mulţi psalmi în care ne îndeamnă să ne înălţăm glasul în cântec.

Aş vrea să te încurajez să citeşti versetele de laudă din Psalmi şi chiar din Apocalipsa! Acestea sunt muzică pentru suflet.

Nu uita, lui Dumnezeu îi plac laudele noastre, deci să continuăm să ne folosim vocile pentru El!


Louise Driver

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro