Devoțional zilnic

Nabot – valoarea moștenirii

Dar Nabot a răspuns lui Ahab:„Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” 1 Împărați 21:3

Legătura noastră cu trecutul este mai puternică de cum ni s-ar părea la prima vedere. Amintirile nu sunt singurul lucru pe care îl păstrăm din tot ceea ce a fost. Ceva s-a aşezat adânc în fiinţa noastră şi a devenit moştenire de o valoare deosebită. Suntem legaţi şi dependenţi de trecut pentru că acesta a devenit parte din noi înşine.

Atunci când Ahab i-a solicitat lui Nabot locul de lângă casa regală din Izreel, acesta şi-a dat seama cât de legat era de via sa. În această vie se regăsea nu numai întreaga copilărie a lui Nabot, ci şi întreaga viaţă şi istorie a părinţilor săi. Identitatea lui Nabot era legată de locul râvnit de Ahab. Această proprietate îl făcea pe Nabot să fie ceea ce era. Ideea de a renunţa la vie, chiar şi printr-un schimb foarte avantajos din punct de vedere material, nu-i surâdea deloc. De aceea răspunsul lui la oferta regală a fost „categoric, nu”.

Lui Nabot i se părea imposibil să vândă ceea ce îi era atât de drag şi faţă de care se simţea atât de ataşat. Via sa era viaţa sa, era el însuşi. Faptul de a renunţa la acest semn vizibil al istoriei neamului său era resimţit de Nabot ca o trădare de neiertat. Acest lucru l-a făcut să opună o rezistenţă surprinzătoare faţă de ambiţia insistentă a lui Ahab, care nu înţelegea prea bine ce înseamnă cu adevărat cuvântul „moştenire”. În timp ce pentru Nabot moştenirea era continuitate morală, spirituală şi materială, pentru Ahab aceasta era doar un simplu cuvânt aflat în folosinţă.

Succesul la un pas de tine:

Merită să faci un inventar al lucrurilor, ideilor şi simbolurilor devenite moştenire de valoare. Respectă şi preţuieşte ceea ce te face să fii tu însuţi!