Natan – rutina înșelătoare

Devoțional zilnic 5 mai 2019

Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.” 2 Samuel 7:3

Profetul Natan a considerat că dorinţa lui David de a-I zidi o casă lui Dumnezeu este cel mai normal lucru. Aşa că el şi-a dat imediat acordul şi l-a îndemnat pe împărat să dea curs planurilor sale. Reacţia lui Natan, însă, a fost un exemplu de rutină înşelătoare. După experienţe îndelungate de călăuzire şi ocrotire divină a lui David, profetul considera de la sine înţeles că Dumnezeu va fi de acord să-I fie zidită o casă.

Ceea ce este evident pentru mintea şi experienţa omenească, chiar şi a celor mai spirituali dintre oameni, poate fi destul de departe de intenţia şi planul lui Dumnezeu. În noaptea care a urmat, după ce profetul şi-a dat acordul pentru proiectul templului pe care David avea de gând să-l înalţe, Dumnezeu i S-a descoperit lui Natan pentru a contramanda totul. Poate că profetul a fost foarte surprins de propria neatenţie în a acorda aprobări ca venind din partea lui Dumnezeu, deşi acestea nu erau decât propriile impresii.

Călăuzirea profetică nu era dependentă de nivelul de experienţă al profetului. Intuiţia şi raţionamentele nu erau suficiente pentru a înţelege şi a aplica planul lui Dumnezeu. Numai revelaţia putea fi sigură în descoperirea voii divine cu privire la ridicarea unui templu pentru Dumnezeu. Este foarte posibil ca Dumnezeu să nu fi dorit vreo asociere între violenţa şi vărsarea de sânge, care au caracterizat viaţa şi domnia lui David, şi proiectul unui centru de închinare ridicat de acelaşi om. Dumnezeu dorea ca numele Său să fie mai degrabă asociat cu prosperitatea şi bunăstarea care aveau să caracterizeze domnia lui Solomon, fiul lui David.

Succesul la un pas de tine:

Cum rezolvi dilema conflictului dintre raţiunea omenească şi călăuzirea divină? Dispoziţia de a renunţa la părerea proprie atunci când Dumnezeu are o idee mai bună te va feri de greşeli.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro