Naum – sărbătoare și liniște

Devoțional zilnic 27 iunie 2019

Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, ludo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârşire… Naum 1:15

Există patru elemente care compun acest tablou profetic de linişte şi sărbătoare. Primul este aducătorul de veşti bune. Al doilea este cel rău. Al treilea şi al patrulea sunt sărbătorile şi juruinţele.

Aducătorul de veşti de pace vine de departe, ceea ce înseamnă că acolo lupta s-a consumat. Nu mai există riscul ca frontul să vină peste ţară. Dincolo de munţi a avut loc bătălia decisivă. Acolo a fost câştigată biruinţa şi vestitorul păcii aleargă peste înălţimi să transmită poporului cea mai bună ştire.

Cel rău nu va mai veni niciodată, pentru că vestitorul de pace i-a luat-o înainte. Nu mai există iminenţa năvălirii străine. Cel rău a fost nimicit cu desăvârşire. El a produs pierderi însemnate alor noştri, dar până la urmă a fost zdrobit fără drept de apel. Ca să vorbim în termenii Scripturii, el a înţepat călcâiul, iar lui i s-a zdrobit capul.

Sărbătoarea poate fi un element de ascultare şi împlinire a datoriei, dacă aceasta are de-a face cu sărbătorile sfinte. Aceste sărbători au fost poruncite pentru a fi ocazii de aducere aminte a faptelor lui Dumnezeu pentru poporul Său şi a planurilor Lui pentru viitor. Sărbătorile lui Iuda erau modalităţi de apărare împotriva idolatriei din jur.

Juruinţele lui Iuda erau făgăduinţe de ascultare în contextul legă-mintelor cu Dumnezeu. În timp ce Dumnezeu rămânea credincios acelor juruinţe. Iuda şi le călca fără să-i pese de urmări. Acum trebuia să fie altfel; şi putea fi mai bine.

Succesul la un pas de tine:

Poţi să-ţi găseşti locul în acest tablou de linişte şi sărbătoare?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro