Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Psalmii 119:103
Băieţeii mei arătau ca nişte adorabili studenţi în miniatură, îmbrăcaţi cu pulovere asortate tip Oxford, în roşu şi albastru, şi încălţaţi cu pantofi de piele lăcuită. În plus, eram în avans cu 15 minute. Trecuse mai bine de un an de când îmi vizitasem vechiul loc de muncă, iar astăzi eu şi băieţii mei eram invitaţi pentru o vizită. Eram nerăbdătoare să-mi prezint copiii vechilor colegi de muncă şi eram foarte fericită că îmi petreceam o zi în afara casei.
Dintr-odată m-a lovit un adevăr dureros: se făcuse linişte de mai mult de cinci minute. Fugind prin bucătărie, am ajuns în hol şi m-am uitat în dormitorul băieţilor. Patru ochi de vulpe (sau raton) mă priveau fix. În faţa mea se aflau doi dintre cei mai lipicioşi şi murdari copilaşi posibil. Părul lor, odată spălat şi aranjat cu gel, acum părea mai mult a cap de mop murdar. Puloverele lor asortate erau în totalitate scăldate în maro. Gulerele lor, odată albe şi apretate, abia se puteau observa acum, afundându-se într-o mare de ciocolată cu lapte.
„Ascunde-o!” zise Todd, băiatul meu cel mare, iar cei doi monştri ciocolatii au lăsat jos cutia cu ciocolată şi m-au privit angelic, în timp ce un nor de praf de cacao plutea prin aer. Copiii zâmbeau, în timp ce mustăcioarele de ciocolată serveau doar ca o emblematică bătaie de joc la adresa băieţilor mei curaţi de odinioară. „D-da ma-ma, sunt-t-tem g-gata”, se bâlbâiră ei în timp ce ciocolata Hershey li se prelingea pe bărbii.
Folosindu-mă de cuvintele faimosului Unchi Arthur, „o să trag o perdea peste ce s-a întâmplat după”, să spunem doar că la birou în acea zi nu au ajuns doi băieţei îmbrăcaţi frumos. În schimb, doi băieţi în hanorace şi cu şepci pe capete au făcut o vizită grăbită, toată strălucirea din dimineaţa aceea fiind risipită.
Mult timp m-am gândit la acea zi de deversare de ciocolată şi, precum dulciurile care lasă rapid un gust amar, păcatul alunecă dulce, dar lasă pete imense. Precum copilaşilor, ne lipseşte perspectiva de a ne vedea adevărata condiţie şi, cu timpul, ne formăm obiceiuri murdare şi lăsăm urme peste tot pe unde mergem. Singura modalitate de igienă morală este să ne scăldăm în prezenţa lui Dumnezeu şi să ne desfătăm cu ciocolata cu lapte a Cuvântului Său.
Tată, ajută-ne să ne hrănim zilnic din bogăţia Cuvântului Tău, în timp ce ne străduim să fim mai asemănători cu Tine!
Cindy R. Chamberlin