Ne pierdem identitatea

Devoțional zilnice

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. – Apocalipsa 2:4

Studiile sociologice de religie au demonstrat că mişcările religioase apar de obicei cu scopul de a reforma cultura în care subzistă. Dar în al doilea şi al treilea secol al existenţei lor – după ce pionierii şi cei care i-au cunoscut pe aceştia nu mai sunt –, aceste mişcări tind să îşi piardă identitatea şi să fie resorbite chiar de cultura pe care la început intenţionau să o reformeze. Acest proces poate fi observat cu uşurinţă în creştinismul postapostolic şi în protestantismul postreformă.

La mijlocul secolului al XIX-lea, metodismul american a fost una dintre cele mai pline de viaţă şi dinamice denominaţiuni creştine. Dar, odată cu trecerea timpului, aceştia au început să îşi piardă zelul de la început.

În 21 aprilie 1972, Conferinţa Generală a Bisericii Metodiste Unite a acceptat oficial pluralismul doctrinar. Marele principiu protestant Sola Scriptura (exclusivitatea Scripturii) a fost înlocuit de patru surse asemănătoare pentru autoritatea doctrinară. Pentru liderii metodişti, „credinţa creştină a fost descoperită în Scriptură, iluminată de tradiţie, înviorată de experienţa personală şi confirmată de raţiune”. Astfel, denominaţiunea s-a făcut vulnerabilă în faţa mai multor învăţături contradictorii şi valori culturale. Cartea pătrunzătoare a lui Jerry L. Walls, The Problem of Pluralism: Recovering United Methodist Identity (1986) descrie modul în care pluralismul a subminat serios identitatea metodistă.

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este astăzi în al doilea secol al existenţei sale şi este ispitită puternic de cultura contemporană. Mai mult decât oricând înainte, noi ar trebui să luăm în serios sfatul lui Pavel din Romani 14:2, care spune astfel în traducerea The Message: „Nu fi atât de bine adaptat la cultura ta încât să te integrezi fără să te mai gândeşti măcar. În schimb, îndreaptă-ţi atenţia spre Dumnezeu. Vei fi schimbat din interior înspre exterior. Recunoaşte de îndată ce doreşte de la tine şi răspunde rapid. Spre deosebire de cultura din jurul tău, care întotdeauna te trage în jos la nivelul ei de imaturitate, Dumnezeu scoate ce este mai bun din tine, creează o maturitate bine dezvoltată în tine.”

Ca adventişti de ziua a şaptea, noi trăim într-o lume reală şi ar trebui să trăim la fel ca oamenii de astăzi, dar doar în măsura în care cultura noastră nu subminează principiile universale şi valorile Cuvântului lui Dumnezeu.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit