„Ne vom întâlni în cer”

Devoțional zilnice 8 decembrie 2018

Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. – 2 Timotei 4:6

James şi Ellen White plănuiau să îi viziteze pe credincioşii adventişti din statele New Hampshire, Vermont şi New York. Aşa că i-au lăsat pe cei trei băieţi ai lor – Henry, Edson şi Willie – cu familia Howland din Topsham, Maine. Dar în timp ce James şi Ellen călătoreau, James a avut un vis că ceva nu era bine cu copilaşii lor. Întorşi la Topsham, părinţii au descoperit că scumpul lor băiat, Henry, care avea 16 ani, avea o răceală severă. La patru zile după întoarcerea lor, răceala s-a transformat în pneumonie şi starea lui de sănătate se înrăutăţea tot mai mult.

Dându-şi seama că nu va mai trăi mult, Henry a avut nişte discuţii mişcătoare cu părinţii şi fraţii lui. El i-a cerut mamei lui, care îl însoţea: „Mamă, promite-mi că, dacă mor, voi putea fi dus la Battle Creek şi pus la odihnă lângă fratele meu mai mic, John Herbert [care murise la doar trei luni], ca să putem fi înviaţi împreună în dimineaţa învierii.”

Cu două zile înainte ca Henry să moară, el le-a cerut fraţilor lui să se aşeze lângă el. Lui Edson i-a spus: „Eddie, nu îţi voi mai fi frate; niciodată să nu renunţi la a încerca să faci binele; patul de moarte nu este cel mai bun loc unde să te pocăieşti.” Iar lui Willie i-a spus: „Willie, fii băiat bun, ascultă de părinţi şi ne vedem în cer – să nu plângi după ce voi muri.”

Apoi Henry l-a chemat pe tatăl lui şi i-a spus: „Tată, îţi pierzi fiul. Îţi va fi dor de mine, dar să nu plângi. Este mai bine pentru mine. Nu voi mai fi recrutat în timpul [Războiului Civil American] şi nu voi fi martor la ultimele şapte plăgi. A muri atât de fericit este un privilegiu.”

Pe 8 decembrie 1863, fiul care era pe moarte i-a spus mamei lui: „Mamă, ne vom întâlni în cer în dimineaţa învierii, căci ştiu că vei fi acolo.” Apoi i-a salutat şi sărutat pe fraţi, părinţi şi prieteni. Arătând în sus, el a şoptit ultimele cuvinte: „Cerul este atât de dulce!” A murit la ora 13:30. Cu două zile înainte chiar a dictat un mesaj special către tineri, în care spunea: „Vreau să fac apel la toţi prietenii mei tineri să nu permită ca plăcerile sau realizările din această lume să eclipseze dragostea Mântuitorului. […] Petreceţi cele mai bune zile ale voastre slujindu-I Domnului. Rămas-bun!” Te rog, meditează la acest mesaj!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro