Neascultare de oboseală

Devoțional zilnic 28 aprilie 2020

Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Iov 4:5

Era o zi ca oricare alta cu fiul meu, Michael. Învăţa să meargă de-a buşilea, iar eu învăţam să fiu părinte. Nu ştiu de ce totuşi, în această zi Michael părea hotărât să ajungă la coşul de gunoi pentru a-i explora conţinutul. Nu pe tura mea, băiete! De mai multe ori l-am luat de acolo şi i-am spus în mod clar că nu are ce căuta la gunoi. Nimic nu funcţiona. El continua să fie atras de coşul de gunoi ca de un magnet.

Uitându-mă la ceas, mi-am dat seama ce se întâmpla. Era timpul pentru somn. Eram destul de sigură că neascultarea repetată a lui Michael se trăgea de la oboseală. Avea nevoie de somn, dar nu ştia cum să-mi spună. Aşa că l-am anunţat că sunt pe urmele lui.

„Doar pentru că eşti obosit nu înseamnă că poţi să fii neascultător”, i-am spus.

Apoi Domnul a intervenit pentru a mă educa pe mine. În acel moment, El mi-a adresat mie propriile mele cuvinte. Când cuvintele au răsunat în urechile mele, am înţeles în final mesajul tare şi clar. Aveam propriile mele „coşuri de gunoi” de care eram atrasă în mod constant. Eram obosită şi sătulă de câteva lucruri care mă frustrau. Începea să se vadă. Făceam provizii de mâncare nesănătoasă pentru consolare, chiar dacă ştiam că nu este bună pentru mine, mai ales fiindcă am boala Crohn. Am devenit irascibilă, mai ales cu soţul meu. M-am pomenit că am cel puţin zece motive de a evita studiile biblice şi părtăşia cu familia mea de la biserică. Eram obosită şi se vedea. Doar pentru că eram obosită nu aveam scuze pentru deciziile proaste pe care le luam, mi-a şoptit Domnul.

Am decis să dorm şi eu un pic cu Michael în acea zi. Amândoi ne-am trezit revigoraţi şi fericiţi, însă eu m-am trezit de asemenea hotărâtă să îmi predau frustrările lui Dumnezeu, ca acestea să nu mă mai obosească.

Tată, Îţi mulţumesc pentru momentele neaşteptate pe parcursul zilei în care mă înveţi. Îţi mulţumesc de asemenea că mă chemi să mă odihnesc, chiar şi atunci când nu realizez că am nevoie de odihnă.

Sharon Leukert

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro