Devoțional zilnic

Neascultare de oboseală

Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Iov 4:5

Era o zi ca oricare alta cu fiul meu, Michael. Învăţa să meargă de-a buşilea, iar eu învăţam să fiu părinte. Nu ştiu de ce totuşi, în această zi Michael părea hotărât să ajungă la coşul de gunoi pentru a-i explora conţinutul. Nu pe tura mea, băiete! De mai multe ori l-am luat de acolo şi i-am spus în mod clar că nu are ce căuta la gunoi. Nimic nu funcţiona. El continua să fie atras de coşul de gunoi ca de un magnet.

Uitându-mă la ceas, mi-am dat seama ce se întâmpla. Era timpul pentru somn. Eram destul de sigură că neascultarea repetată a lui Michael se trăgea de la oboseală. Avea nevoie de somn, dar nu ştia cum să-mi spună. Aşa că l-am anunţat că sunt pe urmele lui.

„Doar pentru că eşti obosit nu înseamnă că poţi să fii neascultător”, i-am spus.

Apoi Domnul a intervenit pentru a mă educa pe mine. În acel moment, El mi-a adresat mie propriile mele cuvinte. Când cuvintele au răsunat în urechile mele, am înţeles în final mesajul tare şi clar. Aveam propriile mele „coşuri de gunoi” de care eram atrasă în mod constant. Eram obosită şi sătulă de câteva lucruri care mă frustrau. Începea să se vadă. Făceam provizii de mâncare nesănătoasă pentru consolare, chiar dacă ştiam că nu este bună pentru mine, mai ales fiindcă am boala Crohn. Am devenit irascibilă, mai ales cu soţul meu. M-am pomenit că am cel puţin zece motive de a evita studiile biblice şi părtăşia cu familia mea de la biserică. Eram obosită şi se vedea. Doar pentru că eram obosită nu aveam scuze pentru deciziile proaste pe care le luam, mi-a şoptit Domnul.

Am decis să dorm şi eu un pic cu Michael în acea zi. Amândoi ne-am trezit revigoraţi şi fericiţi, însă eu m-am trezit de asemenea hotărâtă să îmi predau frustrările lui Dumnezeu, ca acestea să nu mă mai obosească.

Tată, Îţi mulţumesc pentru momentele neaşteptate pe parcursul zilei în care mă înveţi. Îţi mulţumesc de asemenea că mă chemi să mă odihnesc, chiar şi atunci când nu realizez că am nevoie de odihnă.

Sharon Leukert