Neemia – apărare și dezvoltare

Devoțional zilnic 12 iunie 2019

Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma. Neemia 4:17

Nu este uşor să faci două lucruri în acelaşi timp, dar uneori nu ai o altă soluţie. Este mai eficient să faci un singur lucru şi să te concentrezi asupra unui singur ţel, dar va fi nevoie uneori să ai şi atenţie distributivă. În timp ce priveşti atent asupra lucrului, trebuie să ai ochiul vigilent asupra a tot ce ar putea pune în pericol lucrarea. Dezvoltarea şi păstrarea în siguranţă sunt importante deopotrivă.

Rezidirea Ierusalimului şi a templului a fost făcută sub permanenta ameninţare a vrăjmaşilor. În timp ce se osteneau cu greutăţile şantierului, ziditorii trebuiau să fie gata să se apere de vizitatorii nedoriţi, care încercau să-i oprească din lucru. Singurul mod de a face faţă acestui complex de împrejurări era să facă două lucruri deodată. Armele şi uneltele de zidărie erau amestecate, dar la îndemână permanent, pentru a le folosi în orice moment.

Dacă una dintre cele două griji majore era neglijată, pierderea ar fi fost ireparabilă. Dacă oamenii s-ar fi concentrat numai asupra apărării, dregerea zidurilor ar fi încetat sau ar fi fost prea înceată, iar însuşi sistemul de apărare ar fi suferit. Dacă apărarea ar fi fost dată uitării, vrăjmaşii i-ar fi surprins şi, luând controlul asupra situaţiei, ar fi oprit lucrările sau poate chiar ar fi dărâmat zidurile. Apărarea şi dezvoltarea nu pot izbuti decât împreună. Ceea ce ai realizat trebuie bine păstrat pentru a nu pierde nimic. Ceea ce păstrezi trebuie dezvoltat pentru a face faţă schimbării permanente.

Succesul la un pas de tine:

Selectează ceea ce este de folos pentru dezvoltare, dar fii atent şi la ce ar putea să ameninţe cu distrugerea bunurile sau valorile obţinute!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro