Nerăbdătoare: cu zel, dorință și fiind gata

Devoțional de seară

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. – Filipeni 3:20

Probabil deja v-aţi dat seama după ce aţi citit devoţionalele mele din acest an că mie îmi plac imnurile. În general îmi place muzica religioasă, dar imnurile îmi ating în mod special inima. Acele imnuri pe care le cânta bunica sau acea doamnă în vârstă de pe rândul din spate de la biserică în timp ce aşteptau să înceapă programul. Sau poate la radio s-a întâmplat să auzi un imn vechi. Oriunde le-ai fi auzit, imnurile de demult au cuvinte care par să pătrundă până în adâncul fiinţei noastre.

De departe, imnurile mele preferate sunt cele care îndreaptă atenţia spre a doua venire a lui Isus, imnuri care ne provoacă să rămânem statornici şi puternici în credinţa noastră până va veni El. Imnuri care vorbesc despre acea „dimineaţă de aur” sau ne îndeamnă să „veghem, să fim sfinţi” în vederea apropiatei Sale veniri. Imnul preferat al mamei mele a fost: „Cu Isus, ah, faţă-n faţă.” O auzeam cântând acest imn în timp ce gătea sau stătea în pat sau când lucra în grădină. Mă minunam de cuvinte. Când îl voi vedea pe Isus venind, voi fi plină de uimire şi foarte încântată. Nimic altceva de pe acest pământ nu va mai conta, doar să Îi văd pe Isus faţă în faţă. Textierul imnului scria că, deşi acum îl putem vedea „doar puţin”, în ziua când va veni va fi un „moment fericit”, deoarece toată durerea şi întristarea vor dispărea. Ce zi minunată va fi!

Biblia ne spune că noi ar trebui „să aşteptăm cu nerăbdare arătarea Domnului nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 1:7). Pavel spune: „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3:20). Nerăbdător înseamnă „cu zel, dorinţă şi fiind gata.” Noi trebuie să fim gata pentru momentul când Isus va veni, nu doar în cuvinte, ci şi în acţiune. În fiecare zi trebuie să trăim pentru a împlini chemarea Evangheliei, deoarece suntem nerăbdători să mergem acasă.
De aceea, surorile mele, trăiţi „aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu” (2 Petru 3:12). De ce? Pentru că „noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (vers. 13).

Ce zi glorioasă va fi! Să cântăm cu bucurie, speranţă şi cu credinţă tare că „atunci când trâmbiţa va suna, eu voi fi acolo”.


Heather-Dawn Small

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit