Devoțional zilnic

Niciodată nu renunța!

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19

După primul interviu la o organizaţie locală, am fost invitată să completez o cerere pentru un post de evaluator. Dar mai întâi aveam nevoie de două recomandări care să îmi susţină cererea. Pe prima am primit-o fără prea mare efort. Dar a doua mi-a dat ceva bătăi de cap. „Lasă numele, mesajul şi numărul de telefon şi voi reveni”, îmi spunea robotul de fiecare dată când sunam. Am hotărât să cer o recomandare de la un alt manager, dar secretara a refuzat să îmi dea datele de contact ale persoanei respective.

Deja începusem practica la birou. În frecare săptămână, supraveghetorul de practică îmi reamintea: „Am nevoie urgent de a doua recomandare. Altfel nu vei mai putea participa la sesiunile cu clienţi.” Totuşi, şeful de birou mi-a permis să particip ca observator la sesiunile cu clienţi. Ulterior însă, supraveghetorul de practică nu şi-a dat acordul, spunând că acelea au fost observaţii neoficiale.

Trecuse aproape o lună de la primul interviu şi încă nu aveam a doua recomandare. Am mers personal la fostul meu loc de muncă, dar mi s-a spus că persoana de care aveam nevoie va fi prezentă doar marţea următoare. îţi mulţumesc, Isuse! am spus eu la plecare. Curând voi avea recomandarea.

Două săptămâni mai târziu, am participat la sesiunile de practică, dar fără a doua recomandare. „Doamne, este aceasta o uşă închisă?” întrebam în rugăciune. În acea duminică am plâns de supărare. „Noi slujim unui Mântuitor înviat”, m-a consolat mama mea. Mai târziu, o prietenă s-a rugat împreună cu mine şi mi-a sugerat să mă gândesc ce să fac. Nu voi mai face nimic, mi-am zis în sinea mea.

La următoarea zi de practică, miercurea, ajunsese şi a doua recomandare. Astfel am putut să folosesc toate observaţiile anterioare cu clienţii (chiar şi pe cele care nu fuseseră luate în considerare) când am răspuns la întrebările din jurnalul de practică. Mi-am dat seama că mi-ar fi fost foarte greu să scriu răspunsuri adecvate doar pe baza observaţiilor „oficiale”.

Această experienţă mi-a arătat puterea rugăciunii şi a perseverenţei în faţa obstacolelor. Deşi obstacolele pot fi supărătoare, Dumnezeu vede ce este în spatele lor.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:5,6)


Sonya Simms