Niciodată nu renunța!

Devoțional zilnic

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19

După primul interviu la o organizaţie locală, am fost invitată să completez o cerere pentru un post de evaluator. Dar mai întâi aveam nevoie de două recomandări care să îmi susţină cererea. Pe prima am primit-o fără prea mare efort. Dar a doua mi-a dat ceva bătăi de cap. „Lasă numele, mesajul şi numărul de telefon şi voi reveni”, îmi spunea robotul de fiecare dată când sunam. Am hotărât să cer o recomandare de la un alt manager, dar secretara a refuzat să îmi dea datele de contact ale persoanei respective.

Deja începusem practica la birou. În frecare săptămână, supraveghetorul de practică îmi reamintea: „Am nevoie urgent de a doua recomandare. Altfel nu vei mai putea participa la sesiunile cu clienţi.” Totuşi, şeful de birou mi-a permis să particip ca observator la sesiunile cu clienţi. Ulterior însă, supraveghetorul de practică nu şi-a dat acordul, spunând că acelea au fost observaţii neoficiale.

Trecuse aproape o lună de la primul interviu şi încă nu aveam a doua recomandare. Am mers personal la fostul meu loc de muncă, dar mi s-a spus că persoana de care aveam nevoie va fi prezentă doar marţea următoare. îţi mulţumesc, Isuse! am spus eu la plecare. Curând voi avea recomandarea.

Două săptămâni mai târziu, am participat la sesiunile de practică, dar fără a doua recomandare. „Doamne, este aceasta o uşă închisă?” întrebam în rugăciune. În acea duminică am plâns de supărare. „Noi slujim unui Mântuitor înviat”, m-a consolat mama mea. Mai târziu, o prietenă s-a rugat împreună cu mine şi mi-a sugerat să mă gândesc ce să fac. Nu voi mai face nimic, mi-am zis în sinea mea.

La următoarea zi de practică, miercurea, ajunsese şi a doua recomandare. Astfel am putut să folosesc toate observaţiile anterioare cu clienţii (chiar şi pe cele care nu fuseseră luate în considerare) când am răspuns la întrebările din jurnalul de practică. Mi-am dat seama că mi-ar fi fost foarte greu să scriu răspunsuri adecvate doar pe baza observaţiilor „oficiale”.

Această experienţă mi-a arătat puterea rugăciunii şi a perseverenţei în faţa obstacolelor. Deşi obstacolele pot fi supărătoare, Dumnezeu vede ce este în spatele lor.

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. (Proverbele 3:5,6)


Sonya Simms

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit