Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu

Devoțional zilnice 12 august 2018

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. – Psalmii 139:16

Este minunat să ştii că există un Dumnezeu care cunoaşte totul, vede totul şi poate face totul. Sunt impresionată când privesc înapoi în viaţa mea şi văd ce a făcut Dumnezeu.

Am locuit cu bunicii materni până la vârsta de patru ani. Când am mers să locuiesc cu mama mea, ea era însărcinată cu fratele meu şi locuia cu cel de-al doilea soţ al ei. Am crescut cu convingerea că mama rămăsese văduvă înainte de a se căsători a doua oară. Dar la adolescenţă am început să întreb de ce nu exista un certificat de deces al tatălui meu sau vreo poză cu el. Ea nu a dorit să vorbească despre tatăl meu sau despre trecut, iar curiozitatea mea a trecut cu timpul.

La optsprezece ani, m-am căsătorit cu un tânăr minunat din biserică. Pe invitaţia de nuntă, în dreptul numelui tatălui, am scris: In memoriam. M-am întrebat mereu cum era, cum a murit şi multe alte lucruri despre el. Nu am vorbit despre frământările mele cu nimeni. Credeam că am aceste îngrijorări pentru că mama nu mi-a vorbit despre el, dar Dumnezeu ştia totul.

Într-o zi, am deschis pagina unei reţele de socializare de pe internet şi am văzut un mesaj al unei fete care pretindea că este verişoara mea. Ea mi-a spus că tatăl meu trăieşte şi că mă caută de mai bine de treizeci de ani! Eram înmărmurită. Nu-mi venea să cred ce citeam. Am acceptat cererea ei de prietenie online, iar ea mi-a trimis poze cu tatăl meu. Am sunat-o apoi pe sora mea, care locuieşte vizavi de mama şi i-am trimis o poză, rugând-o să i-o arate mamei pentru confirmare. Spre surprinderea mea, mama a confirmat că cel din fotografie era tatăl meu.

Tata nu era mort. El locuia la 1 931 de kilometri distanţă de mine. Am avut în sfârşit ocazia să-l cunosc, după ce timp de 34 de ani am fost despărţiţi. L-am cunoscut pe el, mi-am cunoscut unchii, mătuşile şi verii, care, la rândul lor, au fost nerăbdători să mă cunoască. Le-am oferit tuturor cartea Signs of Hope [Semnele speranţei].

Sunt sigură că Dumnezeu ne-a adus împreună pe mine şi pe tatăl meu cu un scop – să-l câştig pentru Împărăţia cerurilor. Ştiu că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu şi că nimic nu este la voia întâmplării. Este în viaţa ta cineva important pe care trebuie să-l cauţi pentru împărăţia lui Dumnezeu?

Nilva de F. Oliveira da Boa Morte

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro