Noi primim coroana vieții

Devoțional zilnice 22 decembrie 2018

Ferice de cel ce rabdă ispita! Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. (Iacov 1:12)

Când Domnul îşi adună pietrele preţioase, cei credincioşi, cei sinceri, cei oneşti vor fi priviţi cu plăcere. Îngerii vor face coroane pentru unii ca aceştia şi asupra acestor coroane cu stele de pietre preţioase se va reflecta lumina ce radiază de la tronul lui Dumnezeu. (Mărturii, vol. 5, p. 96)

Vorbiţi despre lucrurile cereşti. Vorbiţi despre Isus, despre farmecul şi slava Lui şi despre iubirea Sa nemuritoare pentru voi; lăsaţi ca inimile voastre să se reverse în iubire şi mulţumire faţă de El, care a murit pentru a vă salva. O, fiţi gata pentru a vă întâlni cu Domnul vostru în pace! Aceia care sunt gata vor primi în curând o nepieritoare coroană a vieţii şi vor locui pentru totdeauna în împărăţia lui Dumnezeu, cu Domnul Hristos, cu îngerii şi cu aceia care au fost răscumpăraţi prin sângele preţios al lui Hristos. (Youth’s instructor, 1 decembrie 1852)

Cei care aşteaptă sunt aceia care trebuie să fie încoronaţi cu slavă, onoare şi nemurire. Nu trebuie să vorbeşti despre (…) onorurile lumii sau să le aduci laude celor mai mari ai ei. Toate acestea sunt deşertăciuni. Numai să-i atingă degetul lui Dumnezeu şi ei se vor întoarce iarăşi în ţărână. Eu doresc onoarea care durează, onoarea veşnică, onoarea ce nu va pieri niciodată; o coroană ce este mai bogată decât orice coroană care a împodobit vreodată fruntea vreunui monarh. (Review and Herald, 17 august 1869)

În ziua aceea, cei răscumpăraţi vor străluci de slava Tatălui şi a Fiului Său. Îngerii cerului, atingând harfele lor de aur, vor zice un bun venit împăratului şi acelora care sunt trofee ale biruinţei Lui, acelora care şi-au spălat hainele şi au fost albiţi în sângele Mielului.

Un imn de triumf va răsuna, umplând cerul. Hristos a biruit! El intră în curţile cereşti însoţit de cei răscumpăraţi ai Săi, martori ai faptului că misiunea Lui de suferinţă şi de sacrificiu de Sine n-a fost în zadar. (Review and Herald, 24 noiembrie 1904)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro