Nu călătorim singuri

Atunci când fiecare cauciuc  pierde aer și face pană. . . Când mai sunt kilometri de parcurs în maratonul acestei zile, dar niciodată suficientă putere pentru a ajunge la linia de sosire. . . Ne întrebăm de ce cursa noastră este doar despre suferință și doar puțin despre bucurie.

În fața noastră – unii cu mult înaintea noastră – sunt toți cei cu o credință nemaipomenită, strălucitoare – atât de atractivă, atât de bine echipată, atât de sigură. Și ne imaginăm că așa este totdeauna cursa lor din cauza darurilor care nouă nu ni s-au dat. Se pare că ei respiră aerul cerului, în timp ce noi mergem gâfâind în această ceață de necazuri și descurajare.

Dar există Cineva care a călătorit pe toate drumurile noastre, care cunoaște drama unei pane de cauciuc și își amintește propriul Său Deal care Frânge Inima. „Acest Mare Preot al nostru înțelege slăbiciunile noastre, pentru că El s-a confruntat cu aceleași încercări ca și  noi, dar El nu a păcătuit” (Evrei 4:15). Și El este încă mulțumit să călătorească în ritmul nostru. Știe că oboseala și îndoielile nu înseamnă niciodată că suntem descalificați.

Căci „nu cei iuți aleargă, nu cei viteji câștigă războiul, nu cei înțelepți câștigă pâinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința” (Eclesiastul 9:11).

Harul este împreună cu noi când călătorim, alergăm, mergem sau ne târâm. Nu există nici o bucățică de drum pe care să o parcurgem singuri vreodată.

Deci, rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 09 aprilie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Nu călătorim singuri apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro