Prietenul adevărat iubește oricând şi, în nenorocire, ajunge ca un frate. (Proverbele 17:17)
Simpatia este bună când este acordată în mod înţelept, dar ea trebuie împărţită în mod judicios, având conştienţa faptului că persoana în cauză merită simpatie. Ce trebuie spus despre primirea sfatului şi a îndemnului? Proverbele 25:9-12: „Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine… Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare.” Când ne putem strânge laolaltă pentru a ne ajuta reciproc pe drumul spre cer, când conversaţia are ca subiect lucrurile divine şi cereşti, atunci sunt foarte mult de spus, dar, când discuţiile noastre se concentrează asupra eului şi a lucrurilor pământeşti şi neimportante, tăcerea este de aur. Urechea ascultătoare va primi mustrarea cu umilinţă, cu răbdare şi cu dispoziţia de a învăţa. Făcând astfel, discuţiile noastre unii cu alţii se vor dovedi a fi de folos şi vor împlini ce doreşte Dumnezeu să realizeze. Când ambele părţi ale învăţăturii divine sunt împlinite, cel ce mustră cu înţelepciune şi-a făcut datoria, iar urechea ascultătoare ascultă cu un scop şi cu folos. (Letter 52,1893)
Orice relaţie pe care o avem, oricât de limitată ar fi, exercită o influenţă asupra noastră. În funcţie de nivelul de apropiere, de consecvenţa legăturii şi de iubirea şi respectul faţă de cel cu care ne-am împrietenit, influenţa va fi mai mare sau mai mică. (Signs of the Times, 7 decembrie 1882)
Bunăvoinţa ta şi faptele tale altruiste nu trebuie să fie doar în favoarea câtorva, ci pentru toţi aceia cu care te asociezi. În acest fel îţi vei face prieteni şi relaţii apropiate care vor fi durabile şi scumpe, iar faptele tale se vor răsfrânge asupra ta. (Youth’s Instructor, 10 noiembrie 1886)
Prin relaţii sociale, creştinii vin în contact cu lumea. Fiecare dintre cei ce au primit iluminare divină trebuie să strălucească pe calea acelora care nu cunosc încă Lumina vieţii. (Hristos, Lumina lumii/ Viaţa lui Iisus, p. 152)